Cea de-a doua forma de caroserie a acestei generatii Accord, avea sa fie lansata pe piata nativa la sase saptamani dupa cea a limuzinei.
Modelul Aero Deck se vrea un combi aparte in paleta modelelor auto ale producatorului nipon, avand sa fie singurul Shooting Brake din istoria firmei.
Acesta este un model in trei usi si totusi nu poate fi descris ca si coupe sau hatchback, dar nici ca un combi in adevaratul sens al cuvantului daca se tine cont ca prelungirea hayonului, este scurtata cu 20cm comparativ cu cea a limuzinei pe a carui platforma este construit.
Silueta de tip bicorp, foarte eleganta, se datoreaza combinatiei dintre: caroseria alungita, joasa si lata, bazata pe un plafon lung si perfect paralel cu capota motorului aproape plana (Super Slant Nose) si lipsa caroseriei de orice linie curba dar mai ales perfect neteda (Flush-Surface Body).
Toate acestea conferindu-i automobilului un coeficient de aerodinamicitate, Cx= 0,34.
Numele sau i se datoreaza ingeniozitatii tehnice care rezulta din faptul ca, hayonul (de tip Gull-Wing) se termina mult mai departe decat normal, pe suprafata plafonului. Bucata de pe plafon fiind din sticla.
Acest tip de montare a hayonului nu este ceva nou pentru firma nipona, prima generatie
Civic Shuttle o avea deja cu doi ani in urma.
Printre dotarile de serie aparute noi la aceasta generatie, se numara: oglinzi exterioare cu reglaj electric, volan reglabil in adancime, iluminare portbagaj, scaunul soferului cu suport lombar si exterior bicolor.
Printre dotarile optinale se numara: trapa de sticla fumurie si tahometru digital (LCD).
Pentru inceput modelul este lansat in verisunile: 1.8 LX, LXR, LX-S si LXR-S respectiv 2.0 Si.
De-a lungul timpului modelul a fost supus mai multor masuri de imbunatatire, toate destul de ample.
Prima dintre acestea avea sa aiba loc la un an de zile dupa lansarea pe piata si avea sa priveasca doar cutia de viteze automata, imbunatatita.
Urmatorul nivel de imbunatatire avea sa aiba loc un an mai tarziu, in primavara anului 1987, atunci cand aveau sa fie prevazute modificari la sistemul de admisie ce prevede acum o admisie cu traseu variabil pentru versiunea 2.0Si si o noua evolutie a sistemului 4W A.L.B.
Pe linia dotarilor aveau sa fie disponibile oglinzile exterioare electrice si accesul fara cheie (keyless).
Versiunile disponibile aveau sa-si mentina denumirile pe mai departe cu exceptia celei 1.8 LXR-S ce este abandonata.
Ultima imbunatatire adusa modelului avea sa aiba loc in toamna anului 1988 cand din nou este prevazuta o imbunatatire a cutiei de viteze automata.
In comparatie cu pietele (vest-)europe unde a fost primit foarte bine, in special in Marea Britanie unde s-a nascut acest tip de caroserii, piata nipona nu avea sa-l primeasca cu aceleasi critici pozitive, vanzarile sale pe aceasta piata fiind modeste.
Acesta avea sa fie primul si pana azi ultimul model auto al firmei Honda comercializat pe piata nipona sub numele Aero Deck, ulterior acest nume nemaifiind intalnit decat in Europa.
Numele sau provine din combinatia cuvintelor 'Aero' si 'Deck' din limba engleza, ceea ce in limba romana se traduce prin 'aerodinamic' respectiv 'punte' (a unui vas de croaziera), in intelesul figurat vrandu-se acel automobil cu stil dar si cu alura sportiva care prin designul sau avansat, ne duce cu gandul la un vas de croaziera.
Modelul a fost conceput si dezvoltat exclusiv in Japonia, fiind fabricat tot acolo, la propriile uzine din Sayama (prefectura Saitama), intre anii 1985-1989.
Motorizarea modelului:
- 1.8L -12V-SOHC - 110CP la 5.800rpm
- 1.8L -16V-DOHC - 130CP la 6.000rpm
- 2.0iL -16V-DOHC - 145CP la 6.200rpm (1987-1989)
- 2.0iL -16V-DOHC - 160CP la 6.300rpm (1985-1987)
Galerie foto:
