hondafan
MODELE 1963 - 2024
HONDA N600
1967
 

Nou lansatul N600 nu este o creatie de sine-statatoare ci o noua evolutie a modelului de baza N360, aparut cateva luni mai tarziu dupa acesta in cursul anului 1968.
Diferentele dintre vesiunea initiala si cea de fata sunt mari, astfel ca pentru export micul coach este revizuit pe intreaga linie, de la motor, dotarile interioare si pana la exterior, inclusiv paleta culorilor si a echipamentelor optionale.
Practic, de folos pentru cei mai putin initiati in a diferentia cele doua modele intre ele, ar fi urmatoarele: capota motorului ultimului lansat pe piata dispune de o degajare convexa ca locas pentru carburatorul de dimensiuni mai mari, grila radiatorului dispune de mai multe elemente orizontale, lamelele fantei de aer a sistemului de ventilatie spate sunt dispuse pe orizontala (la N360 acestea fiind plasate oblic de sus in jos). Jantele dispun de capace cromate.
Sistemul de franare, in functie de linia de echipare si piata de desfacere, poate dispune de frane pe disc la puntea fata cu dublu circuit. Sistemul de pornire al modelelui N600 dispune de un electromotor cu starter in timp ce modelul N360 dispunea de un electromotor de tip dynastarter.
In privinta caracterului sau, noul venit pe piata este mai bine motorizat ci si mai placut la condus, mai armonios si mai echilibrat.

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in doi cilindri in linie cu arbore cu came in chiulasa (SOHC) si supape in cap este amplasat transversal in fata.
Acesta dispune de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul uscat, vilbrochenul dispunand de patru paliere.
Sistemul de alimentare dispune de un carburator orizontal cu presiune constanta de tip Keihin. Racirea motorului este pe aer, admisia aerului facandu-se printr-un filtru uscat.
Sistemul de ungere dispune de filtru de ulei pe circuitul principal.
Automobilul dispune de tractiune pe puntea fata.
Transmisia este alcatuita dintr-o cutie de viteze manuala in patru trepte sincronizate cu craboti asociata unui ambreiaj monodisc uscat cu arc diafragma.
De asemenea modelul a fost disponibil si cu o cutie de viteze automata in trei trepte cu convertizor hidrodinamic de cuplu.
La ambele tipuri de transmisii, schimbatorul de viteze este pozitionat central la baza bordului.
Caroseria este de tip autoportanta.
Suspensia pe puntea fata fiind de tip lonjeron McPherson cu balansiere transversale si bara antiruliu cu articulatii elastice si arcuri elicoidale.
Puntea spate de tip rigid dispune de arcuri semieliptice si amortizoare telescopice.
Trenul de rulare dispune de un sistem de franare pe tamburi la ambele punti.
Sistemul de directie este clasic avand caseta de directie mecanica de tipul cu cremaliera.
Masa proprie este repartizata 65% pe puntea fata si 35% pe cea spate.

Dimensiunile sale sunt:
(L *l *h): 3.025/3.100mm * 1.295/1.320/1.325mm * 1.320/1.325/1.330mm la un ampatament de 2.000mm si o garda la sol de 160/165mm.
Multitudinea dimensiunilor sale difera de la o tara la alta in functie de echiparea si anul de productie dar si de felul in care acestea au fost efectuate.
Culorile disponibile pe acest model au fost, in functie de piata de desfacere: galben, alb, albastru, rosu si gri metalizat (optional).
Greutatea totala se situeaza intre 545kg si 570kg. Viteza maxima este de 130km/h.

Pentru clientela europeana modelul aduce in cursul anului 1969 si prima transmisie automatica a firmei nipone, denumita Hondamatic, ce dispune de trei trepte la care maneta schimbatorului si indicatorul treptei selectate, sunt plasate pe coloana de directie.
Tot in acelasi an este lansata si varianta G pe anumite piete (precum cea nemteasca), una luxos dotata si usor de recunoscut dupa culoarea exterioara, galbena, alaturi de fantele de aerisire cromate. Prin urmare si pretul sau de 5.599DM fata de 4.894DM avea sa fie unul marit.
In cursul anului 1971 este lansata varianta Touring, usor de recunoscut dupa conturul fantei de aerisire spate, acum mult mai accentuata alaturi sigla 'Touring' de pe usa portbagajului.
Din motive de fiscalitate si legislatia mediului, puterea sa finala este redusa la 38CP, imbunatatite fiind in schimb atenuarea zgomotului la interior si sistemul de incalzire.
Pe unele piete ale continentului nostru precum Marea Britanie, modelul este rebotezat simplu Honda Tourer. De la o piata la alta si de la un an la altul, de-a lungul Europei intalnim diferite denumiri ale variantelor sale precum: G, GT, GTL, Touring, constanta fiind doar AT pentru varianta cu cutie de viteze automata.
Dintre toate dotarile posibile ale acestui model, spicuim doar dotarea variantei GTL (cea mai luxoasa dintre acestea), ce dispune de: pneuri cu termocolant radial, volan sport imbracat in piele, schimbator de viteze tip sport, plasa de bord din insertii de lemn, tablou de bord garnisat cu lemn si turometru alaturi de kilometraj partial, esapament silentios si frana de mana.
Chiar daca la prima vedere ar putea parea ca modelului ii este asigurat succesul pe piata europeana, in special in acei ani, situatia avea sa fie cu totul diferita.
Motivele sunt lesne de inteles: scepticismul clientelei europene fata de o marca auto asiatica ce-si incepuse activitatea abia cu cativa ani in urma, este inca mare. Dar si inexistenta pietei unice europene asa cum o cunoastem noi astazi, joaca un rol foarte important daca tinem cont ca fiecare piata are politica ei protectionista, in special tari precum Italia, Franta sau Marea Britanie ce apara interesele propriilor producatori auto.
Si propria retea de dealeri auto a producatorului nipon joaca un rol important, in acei ani aceasta fiind inca rara si instabila. La toate acestea se mai adauga si imaginea firmei ca si un reputabil producator moto dar nu si auto, aceasta imagine fiind cunoscuta doar celor mai informati fani ai automobilului.
In primavara anului 1974 este oprit exportul catre Europa, un inlocuitor legitim ne mai avand sa existe pana in zilele noastre.
Concurenta sa de pe piata europeana este reprezentata de modele precum Autobianchi A112, Fiat 126, Innocenti Mini Minor Mk 2 si Mini 850.

Motorizarea modelului:
- 598cmc-SOHC- 4cilindri- racire pe aer- la 42 CP la 6.600rpm
- 598cmc-SOHC- 4cilindri- racire pe aer- la 38 CP la 6.000rpm (1971-1973).

Galerie foto:

Inapoi

 

HONDAFAN 2004-2024