Avand in vedere succesul rasunator de care se bucura categoria automobilelor comerciale pe piata nativa, in toate formele ei de caroserie, dar remarcand si numarul impresionant la vanzari al propriilor modele ale seriei T, compania nipona decide marirea acestei clase cu inca un model, dar dintr-o alta categorie, unul mai mare in lungime si latime dar mai mic in inaltime.
Nu este nici un secret, ba chiar este vizibil cat se poate de usor ca, politica modelelor auto ale tinerei firme Honda de la inceputurile ei, tinteste spre doua clase bine definite si la mare cautare in acei ani: clasa automobilelor comerciale - un garant sigur al succesului intr-o tara in plina reconstructie respectiv celor dedicate serviciilor, ramura economica aflata la inceputurile ei si clasa automobilelor sport de capacitate mica - o clasa auto in plin avant ce se adreseaza pasionatilor automobilismului de gen din clasa sociala medie.
Modelul L700 intrat in productie in luna septembrie a anului 1965 si lansat pe piata nipona o luna mai tarziu sub sloganul "Vanul epocii vitezei", este al III-lea model auto al tinerei marci (sau al VI-lea daca tinem cont de evolutiile modelelor S500 si T360) respectiv a doua din cele trei noutati automobilistice ale acelui an (alaturi de modelele P700 si S600 Coupe).
Dar mai important decat aceste detalii este faptul ca acest model in cinci locuri si trei usi este primul automobil al marcii nipone ce dispune de o caroserie autoportanta si o suspensie de tip lonjeron McPherson (pe puntea fata).
Acesta nu este altceva decat versiunea combi a modelului P700 ce avea sa fie lansat pe piata nipona o luna mai tarziu, ambele vehicule comerciale usoare destinate transportului rutier de marfuri pana la 400kg.
Si acest model face parte din asa-numita "Serie A" a automobilelor HONDA fiind construit pe platforma modelului T360, tot de la el imprumutand si arhitectura diferitelor componente.
Pentru inceput modelul este lansat in doua variante, una standard si relativ slab dotata, denumita LA700 (usor de recunoscut dupa culoarea exteriorului sau in ton albastru deschis spre gri) si una mai bogat dotata, LM700 (usor de recunoscut dupa culorile exteriorului sau in ton albastrui), avand ca unica motorizare motorul usor modificat al modelului S600.
Pe intreaga durata de viata, modelul a fost disponibil cu o dotare relativ spartana.
Printre dotarile sale standard sau de gasit pe lista optionalelor se gasesc echipamente precum: radio, incalzire centrala, stergatoare in doua viteze, spalare parbriz, lumini de siguranta, roti cu mantaua alba (dotare standard la varianta LM700), umerase, blocaj geam culisant, parasolar pentru scaunul din dreapta, lanterna de mana, semnal inspectie, suport prindere bagaje sau claxon in doua tonuri.
Din punct de vedere stilistic, avem de-a face cu o creatie foarte simpla, tipica automobilelor comerciale.
Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul in patru cilindrii cu doi arbori cu came in chiulasa (DOHC) si supape in cap este amplasat longitudinal in fata inclinat la 45'.
Acesta dispune de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul umed, vilbrochenul avand trei paliere.
Sistemul de alimentare dispune de o pompa de benzina actionata mecanic si doua carburatoare orizontale de tip Keihin Seiki.
Sistemul de ungere este cu carter sec, racirea este pe apa, admisia aerului facandu-se printr-un filtru uscat.
Automobilul dispune de o tractiune pe puntea spate printr-un ax cardanic si diferential cu ambreiaj monodisc uscat cu arc diafragma.
Transmisia sa dispune de o cutie de viteze manuala in patru trepte cu schimbator de viteze amplasat central.
Automobilul dispune de o caroserie autoportanta. In premiera pe un automobil japonez fiind suspensia pe puntea fata de tip lonjeron McPherson cu balansier transversal cu arcuri elicoidale si suspensie telescopica.
Puntea spate este una de tip rigid ce dispune de arcuri semieliptice si amortizoare telescopice.
Trenul de rulare dispune de un sistem de franare cu tamburi la toate cele patru roti.
Sistemul de directie este asistat mecanic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.
Cele trei culori disponibile la exterior s-au numit Surf Blue (LA700), Somerset Blue si Sax Blue Metallic (LM700), interiorul fiind disponibil intr-o singura varianta, pe negru.
Dimensiunile sale sunt:
(L *l *h): 3.690mm * 1.485mm * 1.400mm la un ampatament de 2.195mm si o garda de sol de 165mm.
Dimensiunile suprafetei de incarcare sunt:
(L *l *h): 1.235mm * 1.190mm * 0.845mm
Greutatea modelului se situeaza la 800kg, sarcina maxima de incarcare este de 400kg, viteza maxima este de 120km/h, unghiul de panta maxima este de 21'.
De-a lungul scurtei sale perioade cat a fost disponibil pe piata, modelul nu a cunoscut nici o noutate notabila.
Nu sunt disponibile detalii referitoare la targetul de vanzari propus de firma precum nici date referitoare la exportul sau pe pietele externe.
In Europa modelul nu a fost exportat niciodata dar aceasta forma de caroserie oarecum neobisnuita este intalnita pe modele mai putin cunoscute precum Austin 850 / 1100 Countryman si Sabra Sussita 12.
Pe piata autohtona concurenta sa este reprezentata de modele precum Daihatsu Compass Van 1000 Deluxe (F40 VD), Datsun 520 & 521, Mitsubishi Colt 1000 Van si Toyota Publica Van Deluxe (UP26V-D).
Preturile sale s-au situat la 488.000yen (LA700) respectiv 525.000yen (LM700), incepand cu iunie 1966 acestea scazand la 398.000yen (LA700) respectiv 438.000yen (LM700).
La sfarsitul productiei Seriei 700 (L700 si P700) aveau sa fie produse 7.544 unitati.
Modelul a fost proiectat si dezvoltat exclusiv in Japonia, tot acolo fiind si produs intre anii 1965-1966. Pentru inceput la propria uzina din Yamato (Yamato Plant devenita mai tarziu Wako Plant), mai apoi la cea din Sayama, ambele locatii cunoscute sub numele generic de Saitama Factory si situate in prefectura Saitama.
Motorizarea modelului:
- 687cmc-DOHC - 52CP la 7.500rpm.
Galerie foto:
