In toamna anului 1970 Honda prezenta in cadrul prestigiosului Tokyo Motor Show un nou microautomobil, de aceasta data un coupe, primul de acest gen din istoria firmei, construit pe platforma modelului NIII360.
Modelul, prin designul sau bizar si totusi reusit, se numara printre cele mai individualiste creatii automobilistice ale firmei Honda dar si ale automobilismului nipon al acelor ani, avand totodata pretentia de a combina intr-un mod reusit latura sa sportiva cu dotarea sa peste medie la o astfel de clasa de automobile.
Spre deosebire de cele mai multe modele auto ale producatorului nipon din acele vremuri, acesta este prevazut si exportului catre principalele piete de pe glob, in speta Australia, Europa si Statele Unite ale Americii.
Asadar pe toate celelalte piete din afara Japoniei unde este numit Z360, modelul ce are in dotarea sa motorul de 0.6L este de gasit sub mai multe denumiri precum:
Z (Franta si Elvetia), Z Coupe (Marea Britanie), 600 Coupe (SUA) sau Z360 Sedan / Z360 Hardtop (Australia).

Din punct de vedere estetic dar si practic, demne de amintit ar fi miniportbagajul rotii sale de rezerva care se afla integrat in bara de protectie spate, impartind-o astfel in trei segmente, emblema cromata inscriptionata cu initiala numelui sau si aplicata pe montantul C (detaliu intalnit si la un alt model cu numele de Z din productia nipona a aniilor '70) si nu in ultimul rand 'celebra' sa luneta.
Asadar partea frontala gazduieste capota motor foarte proeminenta, in special la imbinarea cu radiatorul masinii, de aici rezultand o usoara prelungire in relief ce ne aminteste de anumite creatii auto italienesti dar si suedeze. Tot aici mai gasim si cele doua faruri rotunde in pur spirit al microautomobilelor din acei ani combinate cu grila radiatorului de mici dimensiuni, rezultand o combinatie aproape caricaturistica. Bara de protectie si cele doua semnalizatoare principale completand descrierea partii frontale.
Partea laterala ce dispune de suprafete mari, incepe cu micile semnalizatoare ochi de pisica, oglinzile exterioare montate pe aripi, ialele usilor in pozitie verticala si locasul rezervorului de pe partea stanga.
Demn de amintit e si detaliul legat de forma oglinzilor exterioare (rotunde cu suport simplu, dreptunghiulare si rotunde cu suport plin), acestea deosebindu-se intre ele in functie de gradul de echipare. Tot aici gasim o linie de centura inalta si placut conturata, incepand cu a doua jumatate a masinii, aceasta cunoaste o linie brusca in sus, tipica coupe-urilor, rezultand intr-o forma aproape triunghiulara a geamului.
Partea spate gazduieste suprafata vitrata cu al ei cheder proeminent si arhicunoscut in lumea auto sub porecla de "ochelari de scafandru" care la partea de jos include incuietoarea portbagajului, continua cu manerul portbagajului unde se regaseste si sigla firmei, cele doua stopuri in patru elemente conturate deasemenea foarte proeminent si se termina cu bara de protectie pozitionata in locasul ei.
La interior, unica nuanta disponibila, cea neagra, in combinatie cu tabloul de bord si volanul in trei spite, amintesc mai degraba de un model sport decat de unul de clasa mica, conferindu-i acestuia o nota sportiva aparte, culminand cu consola de comanda plasata pe plafon, deasupra capului (detaliu tehnic preluat din domeniul aviatiei iar in acea perioada inca o noutate pe aceasta clasa de automobile).

La lansarea sa pe piata nativa, modelul Z360 avea sa fie cel de-al XXI-lea model auto din istoria firmei Honda respectiv unul din cele cinci noutati automobilistice ale anului 1970 de acolo (alaturi de modelele 1300 Coupe, LNIII360, NIII360 si VAMOS).
Dar evolutia sa avea sa fie cu totul alta pe aceasta piata unde modelul fusese lansat inca din toamna anului 1970, pentru inceput in versiunile ACT si PRO disponibile la 31CP si o cutie de viteze manuala in patru trepte respectiv versiunile TS si GT la 36CP.
Targetul lunar de vanzari propus de firma avea sa fie de 15.000 unitati, preturile sale aveau sa se situeze intre 348.000Yen - 463.000Yen.
Toate aceste versiuni aveau sa formeze asa-numita "Dynamic Series" (de recunoscut dupa culoarea neagra a chedarului lunetei).
Anul 1971 avea sa fie unul cu multe noutati si schimbari in viata modelului, astfel ca startul este dat chiar la inceputul anului odata cu lansarea pe piata a versiunii GS (ce este incadrata tot la seria "Dynamic Series"), aceasta fiind singura versiune disponibila cu o cutie de viteze manuala in cinci trepte (ultima nesincronizata). Tot in aceasi perioada este lansata si seria versiunilor "Golden Series" (de recunoscut dupa culoarea argintie a chedarului lunetei) care cuprinde versiunile Holiday si Custom (ambele la 31CP), GTL (la 36CP) si Automatic (la 27CP), ultima dintre acestea avand sa fie disponibila pana la sfarsitul anului 1972.
La sfarsitul aceluiasi an au loc cele mai mari schimbari in procesul de fabricatie al modelului astfel ca acesta urmeaza a fi construit pe platforma modelului Life, primind ca dotare de serie motorul cu racirea pe apa, dupa ce acesta fusese propulsat de unul cu racire pe aer. Aceasta noua echipare are ca efect marirea ampatamentului cu opt centimetri, precum si alte usoare schimbari de date tehnice, interiorul sau suferind si el numeroase schimbari minore.
Efectele "revolutiei de la palat" dintre Soichiro Honda si tehnicienii sai cu privire la racirea optima a unui motor (apa vs. aer) aratau primele roade.
Noi cu aceasta ocazie mai sunt si redenumirile versiunilor sale si anume TS, GT, GL si GTL din DYNAMIC SERIES respectiv STD, DX, Custom si AT din GOLDEN SERIES.
Aceasta schimbare majora in procesul de fabricare poate fi recunoscuta si dupa noua grila a radiatorului sau ce include acum si sigla firmei, inainte aceasta fiind pozitionata pe capota. Designul stopurilor include acum culoarea portocalie pentru stopul pe frana.
Tot cu aceasta ocazie este revizuit si targetul productiei lunare care este coborat la 5.000 unitati lunare, preturile situandu-se intre 389.000Yen - 461.000Yen pentru prima serie amintita si 338.000Yen - 409.000Yen pentru cea de a doua serie.
Un an mai tarziu, spre sfarsitul anului 1972, modelul avea sa sufere ultima sa modificare majora in arhitectura constructie sale, cand odata cu lansarea pe piata a versiunilor rebotezate SS, GT, GL si GSS, modelul isi continua existenta cu o caroserie hard-top, o caroserie foarte la moda in Japonia si SUA in acei ani, de aici si noua sa denumire Z360 Hard Top.
Tot cu aceasta ocazie mai sunt revizuite interiorul si partea sa frontala, adaptarea motorului sau la cele mai noi norme ecologice si adaugarea unei culori noi (acum opt in total) fiind alte noutati alaturi de emblema cromata inscriptionata cu initiala numelui sau si aplicata pe montantul C care acum include fanta de aerisire a interiorului.
Primele trei versiuni enumerate dispun de o cutie de viteze manuala in patru trepte, ultima dintre ele una in cinci trepte. Mini-portbagajul rotii de rezerva nu va mai exista, astfel ca, bara de protectie va fi compusa din doua elemente.
Tot cu aceasta ocazie este revizuit si targetul productiei lunare care este coborat la 3.000 unitati lunare, preturile sale situandu-se intre 368.000Yen - 461.000Yen.
In vara anului 1973 modelului i se aduc ultimele schimbari minore, de data aceasta cu privire la echipamentele de siguranta, astfel ca un an mai tarziu, in toamna anului 1974 modelul iese din productie iar numele Z avea sa absenteze mai bine de 30 de ani din oferta constructorului nipon.
Concurenta sa este reprezentata de modele precum Suzuki Fronte SSS (la export Suzuki Fronte 500), Mitsubishi Minica GS, Daihatsu Fellow Max SS si Subaru R-2 SS.

Tehnica

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in doi cilindrii in linie cu arbore cu came in chiulasa (SOHC) si supape in cap este amplasat transversal in fata, acesta dispunand de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul uscat, vilbrochen cu patru paliere si un carburator orizontal cu presiune constanta de tip Keihin, racirea motorului fiind pe aer, admisia aerului facandu-se printr-un filtru uscat.
Versiunea faceliftata dispune de doua astfel de carburatoare, racirea motorului fiind pe apa.
Automobilul dispune de tractiune pe puntea fata.
Transmisia este alcatuita dintr-o cutie de viteze manuala in patru sau in cinci trepte asociata unui ambreiaj monodisc uscat cu arc diafragma. De asemenea modelul a fost disponibil si cu o cutie de viteze automata in trei trepte, la ambele tipuri de cutii de vieze, schimbatorul de viteze fiind pozitionat central.
Sasiul dispune de o caroserie autoportanta.
Puntea fata dispune de o suspesie tip lonjeron McPherson cu balansiere transversale si bare stabilizatoare. Puntea spate de tip rigid dispune de o suspensie cu arcuri semieliptice si amortizoare telescopice.
Trenul de rulare dispune de un sistem de franare cu dublu circuit, puntea fata avand in dotarea sa discuri de frana, puntea spate doar tamburi, versiunea Z360 dispunand de un sistem de franare dotat cu tamburi la toate cele patru roti.
Sistemul de directie este mecanic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.
De retinut ca modelul Z360 dispune ca dotare de serie de un volan reglabil pe inaltime si frane pe disc de tip PCV, facand din acesta primul automobil cu astfel de dotari la clasa sa.
Modelul a fost disponibil intr-un numar total de nouasprezece culori la exterior, acestea fiind: Pack White, Carolyn Yellow, Popo Green, Pop Orange, Pal Blue, Light Scarlet, November Blue Metallic, Pompous Gold Metallic, Zero Black (1970), Ceramic White, Platinum Silver Metallic, Blue Angel, Green Fighter (1971), Sunset Orange, Shadow Olive Metallic, Cirrus Blue Metallic, Dawn Purple Metallic, Prism Silver Metallic, Cumulus Green Metallic (1972).
La interior modelul a dispus de doua configuratii, piele de culoare neagra combinata cu parte textila in carouri si piele neagra.

Dimensiunile versiunii Z360 sunt:
(L *l *h): 2.995mm * 1.295mm * 1.275mm la un ampatament de 2.000mm si o garda de sol de 170mm.

Dimensiunile versiunii Z360 Hard Top sunt:
(L *l *h): 2.995mm * 1.295mm * 1.275mm la un ampatament de 2.080mm si o garda de sol de 160mm.

Dimensiunile versiunii Z600 sunt:
(L *l *h): 3.120mm * 1.295mm * 1.275mm la un ampatament de 2.000mm si o garda de sol de 155mm.
Greutatea sa se situeaza intre 510kg- 525kg.

Numele sau provine din abrevierea cuvantului "Zero", in intelesul figurat acesta vrandu-se modelul auto ce nu dispune de nici un fel ("zero"), de idei preconcepute si care isi propune supremitatea la clasa sa.
Modelul este proiectat si dezvoltat in Japonia, tot acolo fiind si fabricat intre anii 1970 - 1974 la propria uzina din Sayama (prefectura Saitama) in nu mai putin de 40.586 unitati.

Galerie foto:

Motorizarea modelului:

- 354cmc -SOHC - 27CP la 7.000rpm (1971 - 1972)
- 354cmc -SOHC - 31CP la 8.500rpm
- 354cmc -SOHC - 36CP la 9.000rpm.

1972-1974

Inapoi