hondafan
MODELE 1963 - 2019
Honda S600
Japonia: 3.1964 / Australia: 3.1965 / Europa: 1966
SM600: Japonia 11.1964
 

Primele masini isi gasesc cu succes drumul in serie, vanzarile decurg dupa plan, Honda e in ascensiune, iar acum e luat tot mai in serios si exportul.
Se decide ca pentru o astfel de masura sa aiba loc numeroase modificari privitoare la randament, dimensiuni si echipari, mai ales ca la export, masinile din clasa Kei Car nu sunt supuse niciunui fel de legi speciale, luand asadar nastere modelul (sau versiunea) S600.
O clara evolutie a modelului S500 si totodata al -III- lea automobil pentru transport persoane produs in masa de catre firma nipona, ceea ce avea sa reprezinte totodata si prima noutate pe sectorul automobilelor a anului 1964 alaturi de modelul T500.
In Europa, modelul poate fi admirat pentru prima data in toamna anului 1965 la Expozitia Auto Internationala de la Frankfurt alaturi de modelele infratite S360 si S500, unde aveau sa fie prima si unica prezenta automobilistica asiatica la acest targ de specialitate.
Exportul celor doua versiuni avand de a face tot cu taramul nemtesc, in portul din Hamburg ajungand unitatile destinate pietei europene dintre care marea majoritate se indreapta spre clientela italiana, elvetiana si olandeza.
Paradoxul face insa ca, din motive nerelatate oficial, modelul sa nu fi fost niciodata disponibil in Germania in ciuda prezentarii sale oficiale sau a materialului promotional existent!
Acelasi lucru este valabil si pentru continentul nord-american. Putinele automobile "scapate" pe aceste piete se datoreaza doar initiativelor private (dealeri sau persoane fizice).
Dar prezenta sa pe vechiul continent este una abstracta, iar aceasta nu numai datorita faptului ca este prima masina japoneza disponibila aici si deci suspiciunea trezita de un automobil asiatic este mare, ci si datorita dimensiunilor sale prea mici.
Aceasta moda a automobilismului fusese una de scurta durata in Europa una de scurta durata si de gasit la formele conventionale de caroserie.
Singura sa atractie si totodata diferenta fata de modele britanice care ii statusera model la proiectarea sa, avea sa fie partea tehnica, mai precis motorul sau, unul de turatii mari si nemaiintalnit in lumea auto pana atunci.
Nici reclama gratuita sustinuta de prezenta versiunii Coupe in cursele auto de pe continentul european nu avea sa mai schimbe ceva legat de popularitatea sa, clientela europeana interesata de acest model, asteptand versiunea S800 ce tocmai se lansase in Japonia.
Australia este si ea una din norocoasele tari ce aveau sa dispuna de acest model, care cu detaliile tehnice deja cunoscute, isi face aparitia in primavara anului 1965, ramanand disponibil in programul importatorului pana la sfarsitul anului 1967.
In Japonia in schimb, unde oamenii de rand cat si inaltele autoritati sunt cu ochii pe noua firma auto si evolutiile ei de pe acest sector, pretentiile cresc de la o zi la alta, mai ales ca la inceputul aceluiasi an intemeietorul firmei anuntase - deloc modest - participarea firmei sale in cursele de Grand Prix, plan ce avea sa se concretizeze o jumatate de an mai tarziu.
Evolutia sa pe piata nativa este una normala pentru acest gen de automobile si nu in ultimul rand pentru o firma nou intrata pe sectorul automobilelor, acesta fiind mai bine dotat atat la interior cat si in culorile disponibile fata de modelele oferite la export, modelul stie sa placa, atingand nervul timpului si cerintele pietei.
Taxele scazute pentru automobilele de clasa Kei Car si dimenisiunile sale mici, tipice automobilismului nipon contemporan al acelor vremuri si foarte pe placul clientelei nipone contribuie si ele decisiv la succesul limitat al modelului.
Spre sfarsitul anului 1964 avea sa-si faca aparitia pe piata si o varianta usor imbunatatita ca dotari de serie, denumita SM600, usor de recunoscut dupa cele doua culori speciale si diferite ale exteriorului sau (albastru deschis si gri deschis).
Nu exista date oficiale legate de exportul sau pe pietele internationale, la doar 1.519 unitati produse, se poate presupune ca acesta n-a fost exportat oficial nicaieri in lume, putinele unitati gasite in afara Japoniei ajungand deci prin initiative private.

Tehnica

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in patru cilindri in linie cu doi arbori cu came in chiulasa (DOHC) si supape in cap dispuse in V este amplasat transversal in fata inclinat la 45 ', acesta dispunand de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul umed, vilbrochenul avand trei paliere. Alimentarea se face prin intermediul unei pompe de benzina actionata mecanic si patru carburatoare orizontale de tip Keihin Seiki.
Ungerea este cu carter sec, racirea este pe apa si filtrul de aer este de tip uscat.
Tractiunea este pe puntea spate, capsulata cu lant.
Transmisia este alcatuita dintr-o cutie de viteze manuala cu patru trepte (prima nesincronizata), actionata prin intermediul unui ambreiaj de tip monodisc uscat cu arc diafragma, schimbatorul de viteze fiind amplasat central.
Sasiul cadru este cu profil tip scara. Tunelul central al caroseriei include atat cutia de viteze cat si arborele cardanic, rezultand astfel o suprafata inferioara neteda si joasa.
Puntea fata dispune de o suspensie cu roti independente cu trei brate, bare de torsiune si brate longitudinale cu stabilizator transversal si amortizoare telescopice.
Puntea spate de tip rigid dispune de o constructie exotica pentru acele vremuri.
In mod normal, axele planetare transmit miscarea de la diferential direct la rotiile puntii spate. La modelul de fata, axele planetare se termina cu roti dintate ce transmit mai departe miscarea catre roti prin intermediul unor lanturi capsulate.
Carcasele lanturilor, ce dispun de mici bai de ulei pentru ungerea permanenta a lor, au rolul si de brate oscilante longitudinale, restul suspensiei fiind completat de arcuri elicoidale si amortizoare telescopice.
Sistemul de franare este unul simplu, toate cele patru roti dispun de frane pe tamburi.
Sistemul de directie este mecanic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.
Modelul de fata a fost disponibil in sase culori la exterior (Scarlet, Ivory White, Show Red, Harbor Blue, Smoke Black si Pastel Blue) si doua la interior (rosu si negru).
Astfel ca primele doua enumerate au fost disponibile pe intreaga perioada de vanzare a modelului, urmatoarele doua aveau sa fie disponibile doar in intervalul iunie-septembrie al anului 1965, mai apoi fiind inlocuite de ultimele doua numite.
Modelele pe Scarlet, Pastel Blue, Show Red si Harbor Blue aveau sa dispuna de interior pe negru, cele pe Ivory White si Smoke Black de interior pe rosu.
Versiunea SM600 a fost disponibila doar in doua culori la exterior (Arpen Metallic si Silver Sky Metallic) si una la interior (neagra).


Dimensiunile modelului sunt:
(L *l *h): 3.300mm * 1.400mm * 1.200mm la un ampatament de 2.000mm si o garda de sol de 160mm.
Greutatea acestuia se situeaza la 675kg.

Concurentii sai de pe piata europeana se numesc Austin-Healey Sprite Mk III / Innocenti Spider S, MG Midget Mk II, Fiat 850 Spider / Moretti 850 SS Coupe si NSU Spider.
Locatiile productiei sale sunt si ele impartite in functie de noile structuri ale firmei, la acea vreme compania nipona nedispunand de o fabrica auto specializata pe automobile, astfel ca fabricile de motociclete au obligatia sa adaposteasca si noile linii de montaj ale automobilelor de premiera.
Astfel, diferentialul si motorul sau (alaturi de cele ale modelului T360) sunt produse la fabrica din Sayama (prefectura Saitama), caroseria si sasiul sau (alaturi de cele ale modelului T360) sunt produse la fabrica din Suzuka (prefectura Mie), transmisia sa venind de la fabrica din Hamamatsu (prefectura Shizuoka), iar toate acestea urmand a fi regasite impreuna pentru montajul final la ultima fabrica enumerata aici. Dar numai pana in noembrie 1964, incepand cu luna decembrie a aceluiasi an locatia productiei sale este mutata la nou construita fabrica de automobile din Sayama.
Modelul este proiectat si dezvoltat exclusiv in Japonia, fabricat fiind intr-un numar total de 11.284 unitati de-a lungul celor trei ani de productie (1964 - 3.912 unitati, 1965 - 7.261 unitati, 1966 - 111 unitati).
Acesta a fost oferit spre vanzare in perioda martie 1964 - septembrie 1966, la preturi situate intre 509.000Yen si 559.000Yen (versiunea SM600 Cabriolet la 563.000Yen).
Pentru pietele de export sunt valabile aceleasi date tehnice ca si pentru piata autohtona.

Motorizarea modelului:

- 606cmc -DOHC - 57CP la 8.500rpm.

Galerie foto:

Inapoi

 

HONDAFAN 2004-2019