hondafan
MODELE 1963 - 2023
Honda S500
Japonia: 10.1963
 

Data de 5 Iunie a anului 1962 este o data remarcabila in istoria companiei Honda, nu pentru ca intreaga conducere a companiei isi da intalnire cu reprezentantii dealerilor nationali pe aproape finalizatul circuit de viteza de la Suzuka, ci pentru ca de aceasta data cei dintai aduc cu ei primele trei prototipuri auto finalizate si gata de prezentare.
Ceea ce pana atunci umbla ca un zvon prin presa nationala avea sa se confirme definitiv la aceasta a XI-a Intalnire Generala Nationala Honda unde sunt prezentate, nu cu putin fast in special de insusi Soichiro Honda in spatele volanului, prototipurile S360, S500 si T360.
Acest prim pas concret pe sectorul automobilelor nu este numai visul "de-o viata" al intemeietorului firmei, ci este si dorinta fierbine a dealerilor nationali de motociclete care ii cerusera lui Soichiro Honda la intalnirile anuale precedente, sa se gandeasca si la alte forme de mobilitate pentru a le asigura un venit sigur si peste lunile de iarna, atunci cand activitatile dealerilor de motociclete ating cote minime.
Asadar modelul S500 (Sports 500cmc) este materializarea in serie a prototipului XA190 si totodata face parte din prima generatie de prototipuri ale firmei.

Intrat in productie in luna august a anului 1963 si lansat pe piata nativa doua luni mai tarziu ca model 1964, acesta este primul automobil de serie al firmei nipone Honda dedicat transportului de persoane respectiv cel de al doilea automobil de serie din istoria firmei (dupa modelul T360), prezentat fiind oficial publicului larg si presei de specialitate inca din toamna anului 1962 la cea de-a IX-a editie a celebrului Tokyo Motor Show.
Dar diferentele dintre prototipul S500 si modelul de serie cu acelasi nume nu sunt tocmai putine, printre cele mai importante dintre modificarile aduse modelului de serie numarandu-se o cilindree marita precum si un randament mai ridicat, ceea ce face ca si greutatea sa finala sa fie una mai ridicata respectiv dimensiunile sale sa creasca simtitor.
Detaliile estetice ce aveau sa sufere modificari minore sunt si ele un alt aspect ce fac diferenta dintre cele doua modele clasice ale firmei nipone.
Tot referitor la designul sau trebuie spus ca acesta este unul de o vadita influenta europeana, in speta, britanica, tipic cabriolet-urilor din acea vreme, numit astazi forma clasica ideala pentru acest gen de automobile.
Un detaliu interesant si demn de mentionat avea sa fie legat de stabilirea pretului sau, la scurt timp dupa prezentarea de la Suzuka, populatia nativa avea sa fie rugata, in cadrul mai multor conferinte de presa "incendiare", sa propuna pretul acestui nou model, urmand ca acesta sa fie facut public o luna mai tarziu.
Soichiro Honda, ce tocmai infrunta blocadele politice ale Ministerului Industriei si Comertului (MITI), ce nu era de acord cu inceperea productiei auto a firmei Honda, tine sa-si demonstreze pe aceasta cale, serioasa intentie de nou constructor de automobile, respectiv acceptul a aproape 6.000.000 de simpatizanti ce tocmai raspunsesera actiunii sale.
In fruntea proiectului, cel ce avea sa conceapa, sa dezvolte si sa insoteasca modelul pe drumul in serie, este numit ca si designer si sef de departament un oarecare Yoshio Nakamura (fost angajat al industriei aviatice!), omul care avea sa conduca intreg programul de activitati din cursele de Grand Prix din prima perioada a firmei in acest sport.

Tehnica

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in patru cilindri in linie cu doi arbori cu came in chiulasa (DOHC) si supape in cap dispuse in V, este amplasat transversal in fata inclinat la 45', acesta dispunand de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul uscat, vilbrochenul avand trei paliere.
Alimentarea se face prin intermediul unei pompe de benzina actionata mecanic si patru carburatoare orizontale cu presiune constanta de tip CVB.
Ungerea este cu carter sec, racirea este pe apa si filtrul de aer este de tip uscat.
Tractiunea este pe puntea spate, capsulata cu lant.
Transmisia este alcatuita dintr-o cutie de viteze manuala cu patru trepte, actionata prin intermediul unui ambreiaj de tip monodisc uscat cu arc diafragma.
Schimbatorul de viteze este amplasat central.
Sasiul sau este o combinatie de rame (cu profil patrat) si traverse, sudate intre ele cu guseuri. Tunelul central al caroseriei include atat cutia de viteze cat si arborele cardanic, rezultand astfel o suprafata inferioara neteda si joasa.
Puntea fata dispune de o suspensie cu roti independente cu trei brate, bare de torsiune si brate longitudinale cu stabilizator transversal si amortizoare telescopice.
Puntea spate de tip rigid dispune de o constructie exotica pentru acele vremuri.
In mod normal, axele planetare transmit miscarea de la diferential direct la rotiile puntii spate. La modelul de fata, axele planetare se termina cu roti dintate ce transmit mai departe miscarea catre roti prin intermediul unor lanturi capsulate.
Carcasele lanturilor, ce dispun de mici bai de ulei pentru ungerea permanenta a lor, au rolul si de brate oscilante longitudinale, restul suspensiei fiind completat de arcuri elicoidale si amortizoare telescopice.
Sistemul de franare este unul simplu, toate cele patru roti dispun de frane pe tamburi.
Sistemul de directie este mecanic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.
Modelul a fost disponibil intr-un total de patru culori la exterior (Scarlet, Ivory White, Smoke Black si Elephant Grey) si trei la interior (negru, rosu si bej).
Dimensiunile sale sunt:
(L *l *h): 3.300mm * 1.430mm * 1.200mm la un ampatament de 2.000mm si o garda de sol de 160mm.
Greutatea sa se situeaza la 675kg.

Locatiile productiei sale sunt si ele impartite in functie de noile structuri ale firmei, la acea vreme compania nipona nedispunand de o fabrica specializata pe productia de automobile, astfel ca fabricile de motociclete aveau obligatia sa adaposteasca si noile linii de montaj ale automobilelor de premiera.
Astfel, diferentialul si motorul sau (alaturi de cele ale modelului T360) sunt produse la fabrica din Sayama (prefectura Saitama), caroseria si sasiul sau (alaturi de cele ale modelului T360) sunt produse la fabrica din Suzuka (prefectura Mie), transmisia sa venind de la fabrica din Hamamatsu (prefectura Shizuoka), iar toate acestea urmand a fi regasite impreuna pentru montajul final la prima fabrica enumerata aici.
Modelul este proiectat si dezvoltat in Japonia, fabricat fiind in perioada 10.1963 - 05.1964 intr-un numar de 1.363 de unitati (136 de unitati fiind produse in anul 1963 si 1.227 de unitati in anul 1964).
Acesta a fost oferit spre vanzare pana in luna septembrie a anului 1964, la un pret de 459.000Yen.

Galerie foto:

Inapoi

 

HONDAFAN 2004-2023