Modelul Honda Life Wagon lansat pe piata autohtona in toamna anului 1971, este a IV-a forma de caroserie din cele sase existente ale acestei generatii.
Facut cunoscut publicului larg in ultima saptamana a lunii octombrie a anului 1971, acesta avea sa fie lansat pe piata trei zile mai tarziu, pe data de 25.10.1971.
Alaturi de versiunea Light Van ce fusese lansata pe piata o luna de zile mai devreme, cele doua modele completeaza tipul de caroserie combi a familiei modelului Life.
Modelul de fata este conceput pentru transportul civil, versiunea Light Van pentru transportul comercial.
In comparatie cu acesta care este urmasul modelului LN360, modelul de fata nu are un predecesor in istoria firmei, acest concept de automobil fiind o noutate pentru brandul japonez.
Life Wagon avea sa fie cel de-al XXVI-lea model auto din istoria firmei Honda respectiv una din cele patru noutati automobilistice ale anului 1970 din Japonia (alaturi de modelele Life 2Door , Life 4Door si Life Light Van.
Pe pietele auto nord-americana si europeana a acelor ani, modelele combi (supranumite pe alocuri si "Estate car") sunt considerate superioare din toate punctele de vedere sedanurilor. Designul modern al caroseriei sale in spiritul acelor ani, duce cu gandul la faimoasele caroserii de tip shooting brake.

Lansat pe piata intr-o singura versiune de motorizare dar cu doua tipuri de cutii de viteze, acestea au fost disponibile dupa cum urmeaza:
versiunea cu cutie de viteze manuala in patru trepte a fost disponibila in variantele Deluxe, Super Deluxe si Custom, la preturi situate intre 379.000yen si 433.000yen.
Versiunea cu cutie de viteze automata in trei trepte a fost disponibila in aceleasi variante dar la preturi situate intre 402.000yen si 456.000yen.
Preturile acestora includ atat roata de rezerva cat si o mica trusa de scule.

Modelul este conceput in jurul a patru idei principale:

Confort si spatiozitate:
- cabina pasagerilor dispune de toate dotarile pentru un confort maxim la aceasta clasa. Aceasta fiind demonstrata prin disponibilitatea scaunelor rabatabile, sistemelor de dubla ventilatie, incalzire, controlul automat al temperaturii aerului de admisie in habitaclu dar si a celui de degivrare ca si dotari standard.
Lucru subliniat si de faptul ca modelul a fost disponibil doar in trei cele mai bine dotate variante comparativ cu "modelul geaman", Light Van - chiar daca este gandit ca si un model de transport civil si prea putin dedicat celui comercial, modelul ofera spatiozitate maxima pentru clasa sa chiar si pentru putinele momente cand situatia o cere. Spatiul interior de 1.660mm fiind o dovada clara.
- suprafata vitrata de dimensiuni mari si curbata include si geamuri antiabsorbante a caldurii

Utilitatea:
- suprafata de incarcare/descarcare de mari dimensiuni si usor de accesat
- podea plana pentru cazul in care sunt demontate scaunele din spate
- hayonul ce dispune de o deschidere mare pe inaltime usureaza incarcarea obiectelor voluminoase si grele
- confortul celor doi/patru pasageri nu este periclitat din pricina incarcaturii, dovada fiind numarul echipamentelor de inalta calitate

Siguranta:
- dotarea sa cu volan cu amortizor de soc, dispozitiv de avertizare viteza mare (80km/h), ventilator electric cu termostat si suprafata vitrata mare ce confera vizibilitate sporita

Motorul modern:
- motor de conceptie noua ce respecta cele mai noi norme de poluare
- vibratii scazute
- reducerea gazelor nocive datorita conceptului de camera de ardere hemisferica ce sporeste eficienta arderii

Din punct de vedere estetic avem de-a face cu o creatie simpla si tipica acestei clase din anii '60.
Partea frontala de dimensiuni mari gazduieste capota motorului cu a sa nervura centrala si cele doua faruri rotunde in pur spirit al automobilelor de clasa Kei-Car, combinate cu grila radiatorului de mari dimensiuni, de forma a doua trapeze alungite.
Varianta Custom dispune de proiectoare de ceata amplasate in trapezul de jos.
Bara de protectie si cele doua semnalizatoare principale completeaza descrierea partii frontale, partea de jos terminandu-se cu doua fante de aer flancate de cate o lampa de semnalizare.
Partea laterala ce dispune de suprafete mari, incepe cu micile lampi catadioptru de semnalizare de culoare portocalie. Oglinzile exterioare sunt de forma patrata la varianta Custom si de forma rotunda la celelalte, acestea fiind montate pe aripi.
Manerele usilor sunt pozitionate orizontal iar usita rezervorului este amplasata lateral pe partea dreapta.
Tot aici gasim o linie de centura la o inaltime mica, ce se prelungeste simplu pe intregul lateral al masinii, fara vreo abatere.
Dar poate cel mai interesant detaliu privitor la partea sa laterala este data de a doua sa jumatate. Aceasta gazduieste un geam culisant de forma alungita in spiritul elegantelor modele de tip Shooting Brake.
Partea spate gazduieste suprafata vitrata urmata de hayon si cele doua balamale ale sale. Acesta mai gazduieste suportul de numere, cele doua sigle (model si varianta), incuietoarea si manerul portbagajului pe care se regaseste si sigla firmei.
Aici mai gasim si cele patru lampi spate in cate doua elemente conturate foarte proeminent in crom continuandu-se mai departe cu bara de protectie pozitionata in locasul ei si aparatorile de noroi.
La interior, singura culoare disponibila este cea neagra, in combinatie cu tabloul de bord si volanul in doua spite sau trei spite (varianta Custom pana in 1973), face nota concordanta cu consola de comanda plasata pe plafon deasupra capului. Acesta este un detaliu tehnic preluat din domeniul aviatiei iar in acea perioada inca o noutate pe aceasta clasa de automobile.

Printre dotarile sale, standard sau optionale, se gasesc echipamente precum:
spalator geamuri, sistem de incalzire si degivrare, roti cu mantaua alba, stergatoare de parbriz cu temporizare, centura de siguranta, radio, tetiera scaun sofer, claxon in doua tonuri, volan reglabil pe inaltime, tachometru sau bordul cu insertii de lemn.

Tehnica

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in doi cilindri in linie cu arbore cu came in chiulasa (SOHC) si supape in cap este amplasat transversal in fata, acesta dispunand de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul uscat. Vilbrochenul se sprijina pe doua paliere.
Sistemul de alimentare este cu carburator orizontal cu presiune constanta de tip Keihin. Racirea motorului este cu apa, admisia aerului facandu-se printr-un filtru uscat. Pompa de ulei este cu roti dintate.
Automobilul dispune de tractiune pe puntea fata.
Transmisia este alcatuita dintr-o cutie de viteze manuala in patru trepte asociata unui ambreiaj monodisc uscat cu arc diafragma. De asemenea modelul a fost disponibil si cu o cutie de viteze automata in trei trepte. Prima dintre acestea a dispus de un schimbator de viteze amplasat central, cea din urma avandu-l montat pe coloana de directie.
Sasiul dispune de o caroserie autoportanta.
Puntea fata dispune de o suspesie tip lonjeron McPherson cu balansiere transversale.
Puntea spate de tip rigid dispune de o suspensie cu arcuri semieliptice si amortizoare telescopice.
Trenul de rulare dispune de un sistem de franare dotat cu tamburi la toate cele patru roti.
Sistemul de directie este mecanic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.
Modelul a fost disponibil la exterior in cinci culori*: Pack White, Platinum Silver Metallic, Prismatic Silver Metallic, Highland Blue Metallic, Sunset Orange, Shieras Blue Metallic, Shadow Olive Metallic, Yellow Holiday si una la interior, piele in ton negru cu parte textila.

Dimensiunile sale sunt:
(L *l *h): 2.995mm * 1.295mm * 1.370mm la un ampatament de 2.080mm si o garda de sol de 165mm.
Dimenisiunile suprafetei de incarcare:
(L *l *h): 1.660mm/1.665mm * 1.120mm * 1.140mm la sarcina maxima de 200kg.
Greutatea modelului se situeaza la 525kg (dupa faceliftul din vara anului 1973,545kg) respectiv versiunea automatica, 540kg (560kg dupa faceliftul din vara anului 1973).

De-a lungul timpului in care modelul a fost disponibil pe piata, acesta a fost supus unor diferite modificari estetice, mai mici sau mai mari, dar normale in cariera unui model auto.
Astfel ca cea mai insemnata dintre acestea avea sa fie faceliftul sau, la aproape un an de zile de la lansarea sa pe piata.
Acesta se rezuma la o noua parte frontala, acum cu un calandru mai simplu dar cu un contur cromat ce poarta inscris pe intreaga sa lungime, un element foarte pronuntat si purtator a 12 fante de aer, alaturi de sigla firmei.
Tot cu aceasta ocazie sunt adaugate noi echipamente in dotarea sa.
Centurile de siguranta si tetierele devin dotari standard si pentru variantele unde pana atunci erau doar optionale.
Varianta Custom dispune acum de lampi de semnalizare in culoarea rosie (in loc de portocaliu) iar varianta Super Deluxe dispune de o suprafata vitrata antiabsorbanta a caldurii.
In vara anului urmator modelul este supus unei a doua si ultime modificari estetice.
Astfel ca atat calandrul sau cat si bara de protectie aveau sa stea in mijlocul atentiei, acestea suferind usoare modificari.
Calandrul renunta la cele 12 fante de aer in detrimentul gratarului tip fagure, bara de protectie gazduieste de aceasta data o banda neagra din material plastic.
In privinta dotarilor scoase din oferta sau nou aparute, acestea aveau sa existe intr-un numar destul de mare.
Demne de mentionat sunt si noile date tehnice precum greutatea finala (crescuta cu 20kg) si lungimea totala a spatiului interior (+5mm).
Tot cu aceasta ocazie are loc si o usoara remaniere a variantelor existente astfel ca noile denumiri aveau sa fie: Standard, H-Standard, Deluxe si Custom respectiv Automatic Deluxe.

Odata cu iesirea sa din productie in luna octombrie a anului 1974, modelul nu va mai avea un urmas direct.
Aceasta deoarece o asemenea varianta la aceasta clasa de automobile pur si simplu nu avea sa mai existe.
Modelul Today, urmatorul model de aceasta clasa ce avea sa se lanseze pe piata autohtona un deceniu mai tarziu, nemaidispund de o versiune combi.
Targetul lunar de vanzari avea sa fie dat la lansarea sa pe piata cu 1.000 unitati/luna.
Concurenta sa de pe piata autohtona este reprezentata de modele precum Daihatsu Fellow Max Wagon si Mitsubishi Minica F4 Wagon.
Nu sunt disponibile date cu privire la exportul sau spre alte piete. Este insa posibil ca acesta sa fi fost exportat spre pietele din Asia de sud-est.
Pe principalele piete ale firmei, America de Nord, Europa si Australia acesta n-a fost disponibil.
Modelul este proiectat si dezvoltat in Japonia, fabricat fiind tot acolo intre anii 1971-1974 la propriile uzine din Sayama (prefectura Saitama).

Motorizarea modelului:
- 356 cmc-SOHC - 30CP la 8.000rpm.

* Nu sunt disponibile toate datele oficiale astfel ca nu este exclusa existenta altor culori.

Galerie foto:

Inapoi