Modelul Honda Life Light Van lansat pe piata autohtona in toamna anului 1971, este cea de a III-lea forma de caroserie din cele sase existente ale acestei generatii.
Facut cunoscut publicului larg in ultima saptamana a lunii august a anului 1971, acesta avea sa fie lansat pe piata doua saptamani mai tarziu.
Alaturi de versiunea Wagon ce avea sa fie lansata pe piata o luna de zile mai tarziu, cele doua modele completeaza tipul de caroserie combi a familiei modelului Life.
Cea de fata este conceputa in scop comercial, versiunea Wagon in scop civil.
Asemeni altor modele auto din acei ani, precum Vamos sau Life Step Van si acesta propaga atat ideea automobilului comercial cat si a celui util timpului liber.
Modelul de fata nu este altceva decat urmasul modelului LN360 ce tocmai isi ducea ultimele saptamani de cariera pe piata auto nipona.
Evolutia de la un model la altul este modesta, cu adevarat noi nefiind decat motorul cu racire pe apa si ampatamentul marit.
In randul modelelor comerciale Honda, micul model aparut pe piata ocupa locul inferior fata de modelele Vamos, TN360, TN-V, Life StepVan si Life PICK UP.
Acesta avea sa fie cel de-al XXV-lea model auto din istoria firmei Honda respectiv una din cele patru noutati automobilistice ale anului 1970 din Japonia (alaturi de modelele Life 2Door, Life 4Door si Life Wagon.
Inca de la lansare modelul este disponibil cu noua generatie de cutie de viteze automata.

Lansat pe piata intr-o singura versiune de motorizare dar cu doua tipuri de cutii de viteze, acestea au fost disponibile dupa cum urmeaza:
versiunea cu cutie de viteze manuala in patru trepte a fost disponibila in variantele Standard, H-Standard, Deluxe, Super Deluxe si Custom (la preturi situate intre 321.000yen si 413.000yen).
Versiunea cu cutie de viteze automata in trei trepte a fost disponibila in variantele H-Standard, Deluxe, Super Deluxe si Custom (la preturi situate intre 359.000yen si 436.000yen).
Preturile acestora includ atat roata de rezerva cat si o mica trusa de scule.

Modelul este construit in jurul a cinci idei principale:

Platforma:
- suprafata de incarcare/descarcare de mari dimensiuni si usor de accesat
- podea plana
- hayonul ce dispune de o deschidere mare pe inaltime usureaza incarcarea obiectelor voluminoase si grele
- confortul celor doi/patru pasageri nu este periclitat din pricina incarcaturii, dovada fiind numarul echipamentelor de inalta calitate

Caroseria moderna:
- designul modern al caroseriei sale in spiritul acelor ani, duce cu gandul la faimoasele caroserii de tip shooting brake
- suprafata vitrata de dimensiuni mari si curbata include si geamuri antiabsorbante a caldurii

Siguranta:
- dotarea sa cu volan cu amortizor de soc, dispozitiv de avertizare viteza mare (80km/h) si suprafata vitrata mare ce confera vizibilitate sporita

Motorul modern:
- motor de conceptie noua ce respecta cele mai noi norme de poluare
- reducerea gazelor nocive datorita conceptului de camera de ardere hemisferica ce sporeste eficienta arderii

Confortul:
- disponibilitatea unui sistem dublu ventilatie pe un vehicul utilitar usor, este o premiera la aceasta clasa de automobile
- deasemenea echipamentul de control automat al temperaturii aerului de admisie in habitaclu, fiind de asemenea o premiera la aceasta clasa de automobile

Din punct de vedere estetic avem de-a face cu o creatie simpla si tipica acestei clase din anii '60.
Partea frontala de dimensiuni mari gazduieste capota motorului cu a sa nervura centrala si cele doua faruri rotunde in pur spirit al automobilelor de clasa Kei-Car, combinate cu grila radiatorului de mari dimensiuni, de forma a doua trapeze alungite. Varianta Custom dispune de proiectoare de ceata amplasate in trapezul de jos.
Bara de protectie si cele doua semnalizatoare principale completeaza descrierea partii frontale, partea de jos terminandu-se cu doua fante de aer flancate de cate o lampa de semnalizare.
Partea laterala ce dispune de suprafete mari, incepe cu micile lampi catadioptru de semnalizare de culoare portocalie. Oglinzile exterioare sunt de forma patrata la varianta Custom si de forma rotunda la celelalte, acestea fiind montate pe aripi. Manerele usilor sunt pozitionate orizontal iar usita rezervorului este amplasata lateral pe partea dreapta.
Tot aici gasim o linie de centura la o inaltime mica, ce se prelungeste simplu pe intregul lateral al masinii, fara vreo abatere.
Dar poate cel mai interesant detaliu privitor la partea sa laterala este data de a doua sa jumatate. Aceasta gazduieste un geam culisant de forma alungita in spiritul elegantelor modele de tip Shooting Brake.
Partea spate gazduieste suprafata vitrata urmata de hayon si cele doua balamale ale sale. Acesta mai gazduieste suportul de numere, cele doua sigle (model si varianta), incuietoarea si manerul portbagajului pe care se regaseste si sigla firmei.
Aici mai gasim si cele patru lampi spate in cate doua elemente conturate foarte proeminent in crom continuandu-se mai departe cu bara de protectie pozitionata in locasul ei si aparatorile de noroi.
La interior, singura culoare disponibila este cea neagra, in combinatie cu tabloul de bord si volanul in doua spite (doar la variantele cu insertii de lemn) sau trei spite, face nota concordanta cu consola de comanda plasata pe plafon deasupra capului. Acesta este un detaliu tehnic preluat din domeniul aviatiei iar in acea perioada inca o noutate pe aceasta clasa de automobile.
Printre dotarile sale, standard sau optionale, se gasesc echipamente precum: sistemul de ventilatie, spalator geamuri, sistem de incalzire si degivrare, roti cu mantaua alba, stergatoare de parbriz cu temporizare, centura de siguranta, radio, tetiera scaun sofer, claxon in doua tonuri, volan reglabil pe inaltime, tachometru sau bordul cu insertii de lemn.

Tehnica

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in doi cilindri in linie cu arbore cu came in chiulasa (SOHC) si supape in cap este amplasat transversal in fata, acesta dispunand de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul uscat. Vilbrochenul se sprijina pe doua paliere.
Sistemul de alimentare este cu carburator orizontal cu presiune constanta de tip Keihin. Racirea motorului este cu apa, admisia aerului facandu-se printr-un filtru uscat. Pompa de ulei este cu roti dintate.
Automobilul dispune de tractiune pe puntea fata.
Transmisia este alcatuita dintr-o cutie de viteze manuala in patru trepte asociata unui ambreiaj monodisc uscat cu arc diafragma. De asemenea modelul a fost disponibil si cu o cutie de viteze automata in trei trepte. Prima dintre acestea a dispus de un schimbator de viteze amplasat central, cea din urma avandu-l montat pe coloana de directie.
Sasiul dispune de o caroserie autoportanta.
Puntea fata dispune de o suspesie tip lonjeron McPherson cu balansiere transversale.
Puntea spate de tip rigid dispune de o suspensie cu arcuri semieliptice si amortizoare telescopice.
Trenul de rulare dispune de un sistem de franare dotat cu tamburi la toate cele patru roti.
Sistemul de directie este mecanic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.

Pentru inceput modelul a fost disponibil la exterior in cinci culori* cu urmatoarea configuratie:
Pack White (cu exceptia variantelor Custom), Yellow Sunday (numai pe variantele H-Deluxe si Deluxe), Blue Turquoise (numai pe variantele Deluxe), Platinum Silver Metallic (numai pe variantele Custom) si Green Duke Metallic (numai pe variantele Super Deluxe si Custom) si una la interior, piele in ton negru cu parte textila.

Dimensiunile sale sunt:
(L *l *h): 2.995mm * 1.295mm * 1.370mm la un ampatament de 2.080mm si o garda de sol de 165mm.
Dimenisiunile suprafetei de incarcare cu doua locuri:
(L *l *h): 1.060mm * 1.105mm * 0.880mm la sarcina maxima de 300kg
Dimenisiunile suprafetei de incarcare cu patru locuri:
(L *l *h): 0.560mm * 1.105mm * 0.880mm la sarcina maxima de 200kg
Greutatea modelului se situeaza intre 510kg si 540kg.

De-a lungul timpului in care modelul a fost disponibil pe piata, acesta a fost supus unor diferite modificari estetice, mai mici sau mai mari, dar normale in cariera unui model auto.
Astfel ca cea mai insemnata dintre acestea avea sa fie faceliftul sau, la aproape un an de zile de la lansarea sa pe piata.
Acesta se rezuma la o noua parte frontala, acum cu un calandru mai simplu dar cu un contur cromat. Acesta poarta inscris pe intreaga sa lungime, un ornament foarte pronuntat si purtator a 12 fante de aer, alaturi de sigla firmei.
Cu aceasta ocazie ii sunt adaugate noi echipamente in dotarea sa. Centurile de siguranta si tetierele devin dotari standard si pentru variantele unde erau doar optionale.
Noua remaniere prevede renuntarea la sufixul "Light", astfel ca noua sa denumire este Life Van.
Variantele disponibile isi pastreaza denumirile pe mai departe cu exceptia celei H-Standard care nu mai este disponibila decat la versiunea cu cutie de viteze automata.

In vara anului urmator modelul este supus unei a doua si ultime modificari estetice.
Astfel ca atat calandrul sau cat si bara de protectie aveau sa stea in mijlocul atentiei, acestea suferind usoare modificari. Calandrul renunta la cele 12 fante de aer in detrimentul gratarului tip fagure, bara de protectie gazduieste de aceasta data o banda neagra din material plastic.
In privinta dotarilor, acestea aveau sa existe dar intr-un numar restrans.
Denumirile noilor variante aveau sa fie: Standard, H-Standard, Deluxe si Custom.

Odata cu iesirea sa din productie in luna octombrie a anului 1974, modelul nu va mai avea un urmas direct, firmei nipone lipsindu-i cu desavarsire un reprezentant la aceasta clasa. Aceasta timp de mai bine de sapte ani, pana in toamna anului 1981, cand, odata cu lansarea pe piata a modelului City PRO compania nipona oferea din nou spre comercializare un microautomobil in versiune destinata transportului comercial.
Targetul lunar de vanzari avea sa fie dat la lansarea sa pe piata cu 5.000 unitati/luna. Dar nu sunt disponibile date care sa confirme/infirme daca targetul propus de firma nipona a fost sau nu atins.
Concurenta sa de pe piata autohtona este reprezentata de modele precum Daihatsu Fellow Max, Subaru Rex si Suzuki Fronte.
Nu sunt disponibile date cu privire la exportul sau spre alte piete. Este insa posibil ca acesta sa fi fost exportat spre pietele din Asia de sud-est.
Pe principalele piete ale firmei, America de Nord, Europa si Australia acesta n-a fost disponibil.
Modelul este proiectat si dezvoltat in Japonia, fabricat fiind tot acolo intre anii 1971-1974 la propriile uzine din Sayama (prefectura Saitama).

Motorizarea modelului:
- 356 cmc-SOHC - 30CP la 8.000rpm.

* Sunt disponibile numai materialele din toamna anului 1971 astfel ca nu este exclusa existenta altor culori.

Galerie foto:

Inapoi