Modelul Honda Life 2Door lansat pe piata auto autohtona in vara anului 1971 sub sloganul "Life for happy everyday life", reprezinta una din primele forme de caroserie a nou-lansatei si numeroasei familii Life. Acesta poate fi privit ca urmasul modelului N360.
Facut cunoscut publicului larg pe data de 11.05.1971 si lansat pe piata la 1.06.1971 a aceluiasi an, versiunea in doua usi apare insotita de catre versiunea Sedan in patru usi, avand sa fie astfel primele doua forme de caroserie din cele sase posibile ale acestei generatii.
Tehnic privit, modelul nu dispune decat de doua noutati, racirea pe apa a motorului si ampatamentul marit. Restul detaliilor tehnice sunt doar mici evolutii.
Dar cariera modelului N360 nu este inca la sfarsit astfel ca acesta este oferit in paralel cu noul venit pe piata timp de inca un an de zile.
In randul modelelor hatchback Honda, microautomobilul aparut pe piata ocupa locul de mijloc intre modelele NIII360 si Civic Hatchback.
Totodata modelului ii este atribuita si o mare insemnatate istorica printre automobilele Honda, prin prisma faptului ca avea sa fie primul automobil al marcii nipone ce dispune de configuratia totul in fata (tractiune si motor). Acest nou motor suporta noile norme de poluare raportat la cantitatea plumbului din carburant.
Modelul Life avea sa fie ultimul microautomobil al companiei nipone din acei ani, construit fiind pe platforma modelelor N360 / N600.
Acesta avea sa puna la dispozitia modelului Z360, platforma si motorul sau atunci cand cel din urma avea sa fie supus faceliftului sau major din toamna anului 1972.
Modelul Life 2Door avea sa fie cel de-al XXIII-lea model auto din istoria firmei Honda respectiv una din cele patru noutati automobilistice ale anului 1970 din Japonia (alaturi de modelele Life 4Door, Life Light Van si Life Wagon).

Pentru inceput modelul este lansat pe piata in doua mari versiuni de echipare, acestea fiind disponibile dupa cum urmeaza:
prima versiune (fara un nume propriu), a fost disponibila in variantele Standard, H-Standard, Deluxe, Super Deluxe, Custom si SL (la preturi situate intre 326.000yen si 400.000yen). Acestea au dispus exclusiv de o cutie de viteze manuala in patru trepte si motorul cu o putere neta de 30CP.
Cea de-a doua versiune de echipare, numita TOWN, a fost disponibila in variantele Standard, H-Standard, Deluxe, Super Deluxe si Custom (la preturi situate intre 326.000yen si 423.000yen). Si aceste variante au dispus exclusiv de o cutie de viteze manuala in patru trepte si motorul cu o putere neta de 21CP.
Aceasta versiune este conceputa expres pentru circulatia citadina intensa.
La doar cateva saptamani dupa lansarea modelului pe piata, in cursul lunii iulie, acesta avea sa fie disponibil si cu o cutie de viteze automata fiind totodata cea de-a treia versiune de echipare. Aceasta versiune a fost disponibila in variantele Deluxe, Super Deluxe si Custom (la preturi situate intre 392.000yen si 446.000yen).
Aceste variante au dispus exclusiv de o cutie de viteze manuala in patru trepte si motorul cu o putere neta de 30CP.
De mentionat ca in aceste preturi sunt incluse atat o roata de rezerva cat si o mica trusa de scule.

Din punct de vedere estetic avem de-a face cu o creatie simpla si tipica acestei clase din anii '60.
Partea frontala de dimensiuni mari gazduieste capota motorului cu a sa nervura centrala si cele doua faruri rotunde in pur spirit al automobilelor de clasa Kei-Car. Grila radiatorului de mari dimensiuni este de forma a doua trapeze alungite.
Varianta Custom dispune de proiectoare de ceata amplasate in trapezul de jos.
Bara de protectie ce cuprinde cele doua lampi semnalizare, completeaza descrierea partii frontale. Partea de jos terminandu-se cu doua fante de aer flancate de cate o lampa de ceata.
Partea laterala ce dispune de suprafete mari, incepe cu micile lampi catadioptru de semnalizare de culoare portocalie, urmate de oglinzile exterioare de forma patrata la varianta Custom. Celelalte variante dispun de oglinzi exterioare de forma rotunda. Acestea sunt montate pe aripi.
Manerele usilor sunt in pozitie orizontala. Deasemenea usita rezervorului este amplasata lateral pe partea dreapta. Tot aici gasim linia centrala ce se prelungeste simplu pe intregul lateral al masinii.
Partea spate gazduieste suprafata vitrata urmata de hayonul sustinut de cele doua balamale ale sale. Hayonul gazduieste suportul de numere si cele doua sigle (model si varianta).
Deasemenea incuietoarea si manerul portbagajului pe care se regaseste si sigla firmei.
Aici mai gasim si cele doua lampi spate formate din doua elemente conturate foarte proeminent in crom continuandu-se mai departe cu bara de protectie si aparatorile de noroi.

La interior modelul este disponibil in doua culori, maroniu si negru.
Acestea in combinatie cu tabloul de bord si volanul in doua spite (doar la variantele cu insertii de lemn) sau trei spite, fac nota concordanta cu consola de comanda plasata pe plafon deasupra capului (detaliu tehnic preluat din domeniul aviatiei iar in acea perioada inca o noutate pe aceasta clasa de automobile).
Printre dotarile sale standard se gasesc echipamente precum: sistemul de ventilatie, spalator geamuri, sistem de incalzire si degivrare, roti cu mantaua alba, stergatoare de parbriz cu temporizare, centura de siguranta, radio, tetiera scaun sofer, claxon in doua tonuri, tachometru sau bordul cu insertii de lemn.

Tehnica

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in doi cilindri in linie cu arbore cu came in chiulasa (SOHC) si supape in cap este amplasat transversal in fata, acesta dispunand de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul uscat. Vilbrochenul se sprijina pe doua paliere.
Sistemul de alimentare este cu carburator dublu-corp de tip Keihin. Racirea motorului este cu apa, admisia aerului facandu-se printr-un filtru uscat. Pompa de ulei este cu roti dintate.
Automobilul dispune de tractiune pe puntea fata.
Transmisia este alcatuita dintr-o cutie de viteze manuala in patru respectiv cinci trepte (doar varianta GS), asociata unui ambreiaj monodisc uscat cu arc diafragma.
De asemenea modelul a fost disponibil si cu o cutie de viteze automata in trei trepte dar numai in primul an de fabricatie.
Varianta cu cutie de viteze manuala a dispus de un schimbator de viteze amplasat central, cea cu cutie de viteze automata avandu-l montat pe coloana de directie.
Sasiul dispune de o caroserie autoportanta.
Puntea fata dispune de o suspensie tip lonjeron McPherson cu balansiere transversale.
Puntea spate de tip rigid dispune de o suspensie cu arcuri semieliptice si amortizoare telescopice.
Trenul de rulare dispune de un sistem de franare dotat cu tamburi la toate cele patru roti.
Sistemul de directie este mecanic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.
De retinut ca, masina dispune ca dotare de serie de un volan reglabil pe inaltime, facand din aceasta prima masina cu o astfel de dotare la clasa ei.
Modelul a fost disponibil intr-o paleta de sase culori* la exterior in urmatoarea configuratie: Pack White, Prism Silver Metallic si Blue Angel; Coronet Brown Metallic, Black Shark Metallic si Popo Green fiind disponibile doar pe varianta Custom.
La interior modelul a dispus de piele neagra cu parte textila si piele maronie. Dupa primul facelift din luna mai a anului 1972, culoare maro a pielii este scoasa din oferta.

Dimensiunile sale sunt:
(L *l *h): 2.995mm * 1.295mm * 1.340mm la un ampatament de 2.080mm si o garda de sol de 165mm.
Greutatea modelului se situeaza intre 485kg si 495kg.

De-a lungul timpului in care modelul a fost disponibil pe piata, acesta a fost supus unor diferite modificari tehnice, normale in cariera unui model auto.
Cea mai insemnata modificare avea sa fie operata la exact un an de zile de la prezentarea sa oficiala.
Aceasta se rezuma la o noua parte frontala, acum cu un calandru mai simplu in culoare neagra, dar cu un contur cromat ce poarta inscris in mijlocul lui sigla firmei.
Si bara de protectie este supusa unei modificari de gen astfel ca acum ea este formata din doua piese, fanta de aerisire de sub aceasta fiind reproiectata la dimenisuni mai mari si vopsita tot pe negru.
Tot pe negru si deci in nota concordanta cu partea frontala a automobilului aveau sa fie disponibile si jantele rotilor sale, chederele pronuntate de la geamuri, lamelele fantei de aer plasata pe aripa spate si suportul de numere din partea spate.
Blocurile luminoase avand contururile cromate, foarte pronuntate in combinatie cu negrul ce domina de jur imprejur dar si la interior, dau o expresivitate aparte modelului. Tot cu aceasta ocazie sunt adaugate noi echipamente in dotarea sa, precum tetiere la toate scaunele sau geamuri cu sticla ce reflecta caldura.
Si tot atunci avea sa fie lansata si o noua versiune de echipare si motorizare, numita Touring care avea sa inlocuiasca versiunea TOWN. Aceasta a fost disponibila in variantele SS, SL si GS la preturi situate intre 389.000yen si 449.000yen. Aceasta a dispus de un motor cu carburator dublu-corp si o putere neta de 36CP.
Mai trebuie mentionat ca varianta GS a dispus de o cutie de viteze manuala in cinci trepte in timp ce variantele SS si SL au dispus de cea in patru trepte.
Asadar numarul total de variante disponibile avea sa se ridice la 11.
In primavara anului 1973 are loc o ajustare a numarului de variante, in oferta mai ramanand doar: H-Standard, Deluxe, Super Deluxe si Automatic Deluxe si Automatic Super Deluxe.
Dar aceasta masura este valabila doar o jumatate de an pana la urmatoarea ajustare cand noile variante se numesc: Standard, H-Standard, Super Deluxe, Automatic Super Deluxe si GR. La care ultima numita, GR, nu este altceva decat cunoscuta versiune Touring.
Tot atunci modelul este supus unei a doua si ultime modificari tehnice alaturi de o usoara remaniere.
Atat calandrul sau cat si bara de protectie aveau sa stea in mijlocul atentiei, acestea suferind minime modificari. Aceasta din urma masura avea sa fie si ultima din istoria acestui model, pana la iesirea din productie, in octombrie 1974.

Odata cu iesirea sa din productie, modelul nu va mai avea un urmas legitim.
23 de ani mai tarziu, existenta unui model Life in paleta de modele auto a producatorului auto nipon avea sa-si reia existenta, dar numai in versiunea 4Door.
Astfel ca modelul Today lansat in iarna anului 1988 pe piata autohtona, nu semnifica numai intoarcerea constructorului nipon la aceasta clasa de automobile ci poate fi privit si ca urmas legitim al modelului Life 2Door.
Nu este cunoscut targetul de vanzari propus de firma nipona pentru aceasta versiune ci doar al intregii serii Life, Z si NIII360 care este stabilit la 15.000 unitati/luna.
Concurenta sa de pe piata autohtona este reprezentata de modele precum Daihatsu Fellow Max, Mazda Chantez, Subaru R-2 / Rex si Suzuki Fronte 360.
Pe pietele de export, modelul este intalnit doar (?) pe piata australiana sub denumirea 360 Life 2Door unde ajunge in vara anului 1972 si unde avea sa si ramana pana la sfarsitul carierei sale, in primavara anului 1974.
Modelul este proiectat si dezvoltat in Japonia, fabricat fiind tot acolo intre anii 1971-1974 la propriile uzine din Sayama (prefectura Saitama).

Motorizarea modelului:
- 356 cmc-SOHC - 21CP la 6.500rpm (1971-1972)
- 356 cmc-SOHC - 30CP la 8.000rpm
- 356 cmc-SOHC - 36CP la 9.000rpm (1972-1974).

* Sunt disponibile numai materialele din toamna anului 1972 astfel ca nu este exclusa existenta altor culori.

Galerie foto:

Inapoi