Modelul Honda Life lansat pe piata auto autohtona in vara anului 1971 sub sloganul "Life for happy everyday life", este o creatie complet noua pentru producatorul nipon la aceasta clasa.
Facut cunoscut publicului larg pe data de 11.05.1971 si lansat pe piata la 1.06.1971 a aceluiasi an, versiunea in patru usi apare insotita de catre versiunea couch in doua usi, avand sa fie astfel primele doua forme de caroserie din cele sase existente ale acestei generatii.
Tehnic privit, modelul nu este altceva decat o evolutie a modelului N360. La care cu adevarat noi nu sunt decat racirea pe apa a motorului si ampatamentul marit.
Acesta poate fi privit totodata si ca model stramos celebrului model Civic in ciuda diferentelor de clasa respectiv a ofertei in paralel pentru o buna perioada de timp.
Sarcina versiunii in patru usi este una dificila, avand in vedere ca modelele seriei N nu dispun de o astfel de caroserie, fiind prima si singura caroserie de gen la clasa sa din anii '60 - '70 ai firmei.
In randul limuzinelor Honda, micul model aparut pe piata ocupa locul inferior fata de modelele Civic, 1300 si 145.
Totodata modelului ii este atribuita si o mare insemnatate istorica printre automobilele Honda, prin prisma faptului ca avea sa fie primul automobil al marcii nipone ce dispune de configuratia totul in fata (tractiune si motor). Acest nou motor suporta noile norme de poluare raportat la continutul plumb carburant.
Modelul Life avea sa fie ultimul microautomobil al companiei nipone din acei ani, construit fiind pe platforma modelelor N360.
Acesta avea sa puna la dispozitia modelului Z360, platforma si motorul atunci cand cel din urma numit avea sa fie supus faceliftului sau major din toamna anului 1972.
Modelul de fata avea sa fie cel de-al XXIII-lea model auto din istoria firmei Honda respectiv una din cele patru noutati automobilistice ale anului 1970 din Japonia (alaturi de modelele Life 2Door, Life Light Van si Life Wagon).

Pentru inceput modelul este lansat pe piata in doua mari versiuni de echipare, acestea fiind disponibile dupa cum urmeaza:
prima versiune (fara un nume propriu), a fost disponibila in variantele Standard, H-Standard, Deluxe, Super Deluxe si Custom (la preturi situate intre 346.000yen si 443.000yen). Acestea au dispus exclusiv de o cutie de viteze manuala in patru trepte si motorul cu o putere neta de 30CP.
Cea de-a doua versiune de echipare, numita TOWN, a fost disponibila in variantele Standard, H-Standard, Deluxe, Super Deluxe si Custom (la aceleasi preturi asemanatoare versiunii de mai sus). Si aceste variante au dispus exclusiv de o cutie de viteze manuala in patru trepte si motorul cu o putere neta de 21CP.
Aceasta versiune este conceputa expres pentru circulatia citadina intensa.
La doar cateva saptamani dupa lansarea modelului pe piata, in cursul lunii iulie, acesta avea sa fie disponibil si cu o cutie de viteze automata fiind totodata cea de-a treia versiune de echipare. Aceasta versiune a fost disponibila in variantele Deluxe, Super Deluxe si Custom (la preturi situate intre 412.000yen si 466.000yen).
Aceste variante au dispus exclusiv de o cutie de viteze manuala in patru trepte si motorul cu o putere neta de 30CP.
De mentionat ca in aceste preturi sunt incluse atat o roata de rezerva cat si o mica trusa de scule.

Din punct de vedere estetic avem de-a face cu o creatie simpla si tipica acestei clase din anii '60.
Partea frontala de dimensiuni mari gazduieste capota motorului cu a sa nervura centrala si cele doua faruri rotunde in pur spirit al automobilelor de clasa microautomobilelor.
Grila radiatorului de mari dimensiuni este de forma a doua trapeze alungite. Varianta Custom dispune de proiectoare de ceata amplasate in trapezul de jos.
Bara de protectie ce cuprinde cele doua semnalizatoare, completeaza descrierea partii frontale. Partea de jos terminandu-se cu doua fante de aer flancate de cate o lampa de ceata.
Partea laterala ce dispune de suprafete mari, incepe cu micile lampi catadioptru de semnalizare de culoare portocalie, oglinzile exterioare de forma patrata la varianta Custom.
Celelalte variante dispun de oglinzi exterioare de forma rotunda. Acestea sunt montate pe aripi. Manerele usilor sunt in pozitie orizontala. Deasemenea usita rezervorului este amplasata lateral pe partea dreapta.
Tot aici gasim o linie de centura ce se prelungeste simplu pe intregul lateral al masinii.
Partea spate gazduieste suprafata vitrata urmata de hayonul sustinut de cele doua balamale ale sale. Hayonul gazduieste suportul de numere si cele doua sigle (model si varianta).
Deasemenea incuietoarea si manerul portbagajului pe care se regaseste si sigla firmei.
Aici mai gasim si cele doua lampi spate formate din doua elemente conturate foarte proeminent in crom continuandu-se mai departe cu bara de protectie si aparatorile de noroi.
La interior modelul este disponibil in doua culori, maroniu si negru. Acestea in combinatie cu tabloul de bord si volanul in doua spite (doar la variantele cu insertii de lemn) sau trei spite, fac nota concordanta cu consola de comanda plasata pe plafon deasupra capului (detaliu tehnic preluat din domeniul aviatiei iar in acea perioada inca o noutate pe aceasta clasa de automobile).
Printre dotarile sale standard se gasesc echipamente precum: sistemul de ventilatie, spalator geamuri, sistem de incalzire si degivrare, roti cu mantaua alba, stergatoare de parbriz cu temporizare, centura de siguranta, radio, tetiera scaun sofer, claxon in doua tonuri, tachometru sau bordul cu insertii de lemn.

Tehnica

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in doi cilindri in linie cu arbore cu came in chiulasa (SOHC) si supape in cap este amplasat transversal in fata, acesta dispunand de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind de tipul uscat. Vilbrochenul se sprijina pe doua paliere.
Sistemul de alimentare este cu carburator orizontal cu presiune constanta de tip Keihin respectiv carburator dublu-corp marca Keihin pe versiunile TWIN, GF si GFL.
Racirea motorului este cu apa, admisia aerului facandu-se printr-un filtru uscat. Pompa de ulei este cu roti dintate.
Automobilul dispune de tractiune pe puntea fata.
Transmisia este alcatuita dintr-o cutie de viteze manuala in patru trepte asociata unui ambreiaj monodisc uscat cu arc diafragma. De asemenea modelul a fost disponibil si cu o cutie de viteze automata in trei trepte. Prima dintre acestea a dispus de un schimbator de viteze amplasat central, cea din urma avandu-l montat pe coloana de directie.
Sasiul dispune de o caroserie autoportanta.
Puntea fata dispune de o suspesie tip lonjeron McPherson cu balansiere transversale.
Puntea spate de tip rigid dispune de o suspensie cu arcuri semieliptice si amortizoare telescopice.
Trenul de rulare dispune de un sistem de franare dotat cu tamburi la toate cele patru roti.
Sistemul de directie este mecanic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.
De retinut ca, masina dispune ca dotare de serie de un volan reglabil pe inaltime si frane pe disc de tip PCV, facand din aceasta prima masina cu astfel de dotari la clasa ei.
Modelul a fost disponibil intr-o paleta de cinci culori* la exterior in urmatoarea configuratie: Pack White, Prism Silver Metallic (doar pe variantele Super Deluxe si Custom), Platinum Silver Metallic, Coronet Brown Metallic (doar pe varianta Custom) si Green Duke Metallic (doar pe varianta Super Deluxe) si doua la interior, piele negra cu parte textila si piele maronie.
Versiunea TWIN a fost disponibila numai in primele patru culori mai sus numite, versiunea Automatic doar in primele trei.

Dimensiunile sale sunt:
(L *l *h): 2.995mm * 1.295mm * 1.340mm la un ampatament de 2.080mm si o garda de sol de 165mm.
Greutatea modelului se situeaza intre 485kg si 510kg, a versiunii TWIN intre 505kg si 520kg.

De-a lungul timpului in care modelul a fost disponibil pe piata, acesta a fost supus unor diferite modificari tehnice, normale in cariera unui model auto. Cea mai insemnata modificare avea sa fie operata la exact un an de zile de la prezentarea sa oficiala.
Aceasta se rezuma la o noua parte frontala, acum cu un calandru mai simplu in culoare neagra, dar cu un contur cromat ce poarta inscris in mijlocul lui sigla firmei.
Si bara de protectie este supusa unei modificari de gen astfel ca acum ea este formata din doua piese, fanta de aerisire de sub aceasta fiind reproiectata la dimenisuni mai mari si vopsita tot pe negru.
Tot pe negru si deci in nota concordanta cu partea frontala a automobilului aveau sa fie disponibile si jantele rotilor sale, chederele pronuntate de la geamuri, lamelele fantei de aer plasata pe aripa spate si suportul de numere din partea spate.
Blocurile luminoase avand contururile cromate, foarte pronuntate in combinatie cu negrul ce domina de jur imprejur dar si la interior, dau o expresivitate aparte modelului. Tot cu aceasta ocazie sunt adaugate noi echipamente in dotarea sa, precum tetiere la toate scaunele sau geamuri cu sticla ce reflecta caldura.
Putin mai tarziu, in august 1972, avea sa fie lansata si o noua versiune de echipare si motorizare, numita TWIN care avea sa inlocuiasca versiunea TOWN.
Aceasta a fost disponibila in variantele H-Standard, Deluxe, Super Deluxe si Custom. Aceasta a dispus de un motor cu carburator dublu-corp si o putere neta de 36CP.
Asadar numarul total de variante disponibile avea sa se ridice la 12 iar acest numar avea sa se mentina pana in toamna anului 1973.
Atunci cand are loc o ajustare a numarului de variante, in oferta mai ramanand doar: Hi-Standard, Hi-Deluxe, Automatic Hi-Deluxe, GF si GFL. La care ultimele doua numite, GF si GFL dispun de motorul cu carburator dublu-corp.
Tot atunci modelul este supus unei a doua si ultime modificari tehnice alaturi de o usoara remaniere.
Atat calandrul sau cat si bara de protectie aveau sa stea in mijlocul atentiei, acestea suferind minime modificari. Aceasta din urma masura avea sa fie si ultima din istoria acestui model, pana la iesirea din productie, in octombrie 1974.

Odata cu iesirea sa din productie, modelul nu va ma avea un urmas legitim direct ci abia dupa o pauza de 23 de ani.
Dupa aceasta perioada, reinvierea acestui nume in paleta de modele auto a producatorului nipon, avea sa existe din nou un model cu acest nume si patru portiere.
Nu este cunoscut targetul de vanzari propus de firma nipona pentru aceasta versiune ci doar al intregii serii Life, Z si NIII360 care este stabilit la 15.000 unitati/luna.
Concurenta sa de pe piata nativa este reprezentata de modele precum Daihatsu Fellow Max, Subaru Rex si Suzuki Fronte.
Pe pietele de export, modelul este intalnit doar (?) pe piata australiana sub denumirea 360 Life Sedan unde ajunge in vara anului 1972 si unde avea sa si ramana pana la sfarsitul carierei sale, in primavara anului 1974.
Modelul este proiectat si dezvoltat in Japonia, fabricat fiind tot acolo intre anii 1971-1974 la propriile uzine din Sayama (prefectura Saitama).

Motorizarea modelului:
- 356 cmc-SOHC - 21CP la 6.500rpm (1971-1972)
- 356 cmc-SOHC - 30CP la 8.000rpm
- 356 cmc-SOHC - 36CP la 9.000rpm (1972-1974).

* Sunt disponibile numai materialele din toamna anului 1972 astfel ca nu este exclusa existenta altor culori.

Galerie foto:

Inapoi