In toamna anului 1970 Honda prezenta in cadrul prestigiosului Tokyo Motor Show un nou microautomobil, de aceasta data un coupe, primul de acest gen din istoria firmei, construit pe platforma modelului
NIII360.
Modelul, prin designul sau bizar si totusi reusit, se numara printre cele mai individualiste creatii automobilistice ale firmei Honda dar si ale automobilismului nipon al acelor ani, avand totodata pretentia de a combina intr-un mod reusit latura sa sportiva cu dotarea sa peste medie la o astfel de clasa de automobile.
Spre deosebire de cele mai multe modele auto ale producatorului nipon din acele vremuri, acesta este prevazut si exportului catre principalele piete de pe glob, in speta Statele Unite ale Amercii, Australia si Europa.
Din punct de vedere estetic dar si practic, demne de amintit ar fi miniportbagajul rotii sale de rezerva care se afla integrat in bara de protectie spate, impartind-o astfel in trei segmente, emblema cromata inscriptionata cu initiala numelui sau si aplicata pe montantul C (detaliu intalnit si la un alt model cu numele de Z din productia nipona a aniilor '70) si nu in ultimul rand 'celebra' sa luneta.
Asadar partea frontala gazduieste capota motor foarte proeminenta, in special la imbinarea cu radiatorul masinii, de aici rezultand o usoara prelungire in relief ce ne aminteste de anumite creatii auto italienesti dar si suedeze. Tot aici mai gasim si cele doua faruri rotunde in pur spirit al microautomobilelor din acei ani combinate cu grila radiatorului de mici dimensiuni, rezultand o combinatie aproape caricaturistica. Bara de protectie si cele doua semnalizatoare principale completand descrierea partii frontale.
Partea laterala ce dispune de suprafete mari, incepe cu micile semnalizatoare ochi de pisica, oglinzile exterioare montate pe aripi, ialele usilor in pozitie verticala si locasul rezervorului de pe partea stanga.
Demn de amintit e si detaliul legat de forma oglinzilor exterioare (rotunde cu suport simplu, dreptunghiulare si rotunde cu suport plin), acestea deosebindu-se intre ele in functie de gradul de echipare.
Tot aici gasim o linie de centura inalta si placut conturata, incepand cu a doua jumatate a masinii, aceasta cunoaste o linie brusca in sus, tipica coupe-urilor, rezultand intr-o forma aproape triunghiulara a geamului.
Partea spate gazduieste suprafata vitrata cu al ei cheder proeminent si arhicunoscut in lumea auto sub porecla de "ochelari de scafandru" care la partea de jos include incuietoarea portbagajului, continua cu manerul portbagajului unde se regaseste si sigla firmei, cele doua stopuri in patru elemente conturate deasemenea foarte proeminent si se termina cu bara de protectie pozitionata in locasul ei.
La interior, unica nuanta disponibila, cea neagra, in combinatie cu tabloul de bord si volanul in trei spite, amintesc mai degraba de un model sport decat de unul de clasa mica, conferindu-i acestuia o nota sportiva aparte, culminand cu consola de comanda plasata pe plafon, deasupra capului (detaliu tehnic preluat din domeniul aviatiei iar in acea perioada inca o noutate pe aceasta clasa de automobile).
Evolutia modelului pe piata Statelor Unite ale Americii unde avea sa ajunga in vara aceluiasi an ca al doilea automobil Honda din istoria firmei, alaturi de modelul
600 Sedan, avea sa fie putin diferita fata de cea de pe piata nativa.
Modelul anului 1971 dispune de o dotare asemanatoare celui european dar, odata cu intrarea in vigoare a celor mai noi legi privitoare la normele ecologice si siguranta, modelul anului 1972 sufera numeroase modificari. Acesta dispune astfel de o multime de noutati, incepand cu o paleta mai bogata de culori, trecand peste semnalizatoarele laterale (fata si spate), farurile de ceata, forma barelor de protectie ce includ si un roll-bar si noul suport de depozitare al rotii de rezerva si terminand cu arborele cu came si rata de compresie usor modificate. Tot aici modelul avea sa dispuna in exclusivitate de o cutie de viteze manuala sincronizata.
Pretul sau de pornire avea sa fie de 1.630$, unul avantajos fata de cel al modelului concurent cu care avea sa fie adesea adus in discutie, si anume Fiat 128 (1.795$).
La sfarsitul celor trei ani de vanzare, importatorul american avea sa raporteze o cifra de aproximativ 15.000 unitati vandute.
Avand in vedere ca in acei ani automobilele Honda nu sunt exportate decat in foarte putine state federale si mai ales aceasta clasa de masini este una atipica pentru piata americana, cifra vanzarilor sale poate fi privita ca si un mic succes.
In paleta de modele auto a constructorului nipon, un reprezentant de clasa micro sau mica avea sa absenteze pana in anul 2006 cand avea sa-si faca aparitia pe piata modelul
Fit.
Modelul este proiectat si dezvoltat in Japonia, tot acolo fiind si fabricat intre anii 1970 - 1974 la propria uzina din Sayama (prefectura Saitama) in nu mai putin de 40.586 unitati.
Motorizarea modelului:
- 598cmc -SOHC - 36CP la 6.000rpm.
Galerie foto:
