Cam tarziu, dar revin cu finalul cronicii depre Nationala 2012, care pentru mine s-a incheiat mai putin placut, va povestesc in continuare.
Duminica dimineata, trezire grea pentru valorosii nostri participanti, mai ales cei care la ceas de seara (chiar noapte) au fost sa se dea cu bolizii pe o bucata de urcare dinspre Ranca, sa isi testeze limitele.
Dupa cafea, mic dejun si vorbe interminabile, am reusit in sfarsit sa ne strangem sa facem pozele de grup, apoi eu am plecat sa traversez complet Transalpina pana spre Sebes.
Despre drumul pana la Obarsia Lotrului, v-am povestit deja, nu mai revin, decat sa va reamintesc ca in proportie de de 99% asfaltul este impecabil, proaspat turnat, pe toata bucata de la Novaci la OL.
De la Obarsie spre Sugag, drum de cca.60 km, datele sunt altele: drumul este practicabil pentru toate tipurile de masini, dar, dupa primii 20 km mai buni, adica asfaltati, cu unele intreruperi de cativa metri pana la 2-300 m , urmeaza o bucata cam de 25-30 km unde s-a lucrat la toate podetele sau la santuri si sunt bucatele mici si dese neasfaltate, unde trebuie sa incetinesti, sa treci peste denivelari sau de pe o parte pe alta, oricum viteza maxima 30-35 km/h si nervi.
Insa peisajul ste splendid, mai ales in zona barajului de la Oasa, se merge pe vai adanci, numai inconjurat de munte si padure.
Dar la un moment dat toate aste dispar si ultimii 15-20 km redevin sosea asfaltata si, se trece chiar si prin Capalna! (n-am vazut fetele!)
Revenind la civilizatie, am regasit la Sebes aglomeratia si ambuteiajele specifice soselelor romanesti, am avut parte apoi spre Sibiu si de un blocaj in care am stat aproape o jumatate de ora pe loc in plin camp datorita unei tamponari la iesirea dintr-o parcare, in sfarsit am ajuns in Sibiu pe la ora 14,, dupa aproape 3 ore si jumatate in care am facut 145 km. Frumos, nu?
Ei, de la Sibiu, am ales sa vin spre Bucuresti spre Brasov, apoi scurtatura prin Rasnov, Paraul Rece, Predeal, DN1, fapt care insa s-a intamplat altfel decat mi-am propus eu.
Dupa ce am intrat de la Sibiu pe DN1, la iesirea din localitatea Voila (60 km de Sibiu si 80 km de Brasov), sau pentru cunoscatori, in dreptul drumului care duce la manastirea Sambata de sus, a aparut si ghinionul meu, care se pare ca era pe urmele mele si eu nu il vedeam, sub forma unui microbuz cu moldoveni care veneau din Italia, care m-a izbit violent din spate, soferul acestuia nefiind atent ca toata coloana in care ne aflam a incetinit apoi a oprit.
Din lovitura, am fost proiectat in fata intr-un Saab tot cu numar de Italia, aflat in drum spre Chisinau, pe care am reusit sa il evit in ultimul moment tragand de volan stanga si pe care doar l-am sters cu parte mea dreapta fata in partea stanga lui spate.
Prieteni, dupa lovitura primita (si data), va marturisesc ca ma asteptam sa vad masina facuta zdrente. Va inchipuiti un microbuz ( de tip Sprinter) plin cu persoane (14) cu bagaje corespunzatoare, sa te loveasca fara sa franeze, cam la 40 km/ora, tu fiind oprit pe loc? Eu cand am oprit, neavand unde sa ma duc mai in fata, m-am uitat instinctiv in oglinda si l-am vazut venind spre mine la vreo cativa metri, fara sa franeze, apoi am luat izbitura impins in scaun si tinandu-ma tare de volan. Am mai avut inspiratia sa trag de volan sa nu ma duc frontal in cel din fata mea, ca Bullbar-ul ar fi fost devastator.
In sfarsit, dupa ce m-am dat jos, am constatat cu mare surprindere ca daunele nu erau groaznice, aveam haionul botit, geamul acestuia intact, bara spate julita dar intreaga si la locul ei, iar in fata, bara era intreaga, usor julita ca si aripa fata dreata, aproape ca nu iti dadeai seama ca trecuse printr-un asemenea traumatism. Va spun prieteni, masina asta e FOARTE REZISTENTA!
Ca sa fiu cinstit, trebuie sa va spun ca carligul de remorcare a facut toti banii. E drept ca s-a indoit putin, dar a prelut foarte bine socul si mai ales i-a zdrobit complet bara si motorul microbuzului, care a ramas in mijlocul drumului cu toata fata varza si o balta imensa de ulei si lichid de racire.
Seria necazurilor a continuat, in sensul ca dupa lovitura primita, mototul nu a mai pornit. De fapt a actionat sistemul de siguranta care taie alimentarea in aceasta situatii, iar eu necitind cu atentie manualul de utilizare nu am stiut sa reactivez alimentarea de la butonul special, aflat sub bord (asta am aflat la Bucuresti, la service)!
Asa ca am urcat masina pe o platforma, si am ajuns ( pe la 1 noaptea) in parcarea de la Asko, unde mai apoi am intrat la reparatii (constat asigurator, comanda, demontat, etc).
Aventura continua!
Duminica dimineata, trezire grea pentru valorosii nostri participanti, mai ales cei care la ceas de seara (chiar noapte) au fost sa se dea cu bolizii pe o bucata de urcare dinspre Ranca, sa isi testeze limitele.
Dupa cafea, mic dejun si vorbe interminabile, am reusit in sfarsit sa ne strangem sa facem pozele de grup, apoi eu am plecat sa traversez complet Transalpina pana spre Sebes.
Despre drumul pana la Obarsia Lotrului, v-am povestit deja, nu mai revin, decat sa va reamintesc ca in proportie de de 99% asfaltul este impecabil, proaspat turnat, pe toata bucata de la Novaci la OL.
De la Obarsie spre Sugag, drum de cca.60 km, datele sunt altele: drumul este practicabil pentru toate tipurile de masini, dar, dupa primii 20 km mai buni, adica asfaltati, cu unele intreruperi de cativa metri pana la 2-300 m , urmeaza o bucata cam de 25-30 km unde s-a lucrat la toate podetele sau la santuri si sunt bucatele mici si dese neasfaltate, unde trebuie sa incetinesti, sa treci peste denivelari sau de pe o parte pe alta, oricum viteza maxima 30-35 km/h si nervi.
Insa peisajul ste splendid, mai ales in zona barajului de la Oasa, se merge pe vai adanci, numai inconjurat de munte si padure.
Dar la un moment dat toate aste dispar si ultimii 15-20 km redevin sosea asfaltata si, se trece chiar si prin Capalna! (n-am vazut fetele!)
Revenind la civilizatie, am regasit la Sebes aglomeratia si ambuteiajele specifice soselelor romanesti, am avut parte apoi spre Sibiu si de un blocaj in care am stat aproape o jumatate de ora pe loc in plin camp datorita unei tamponari la iesirea dintr-o parcare, in sfarsit am ajuns in Sibiu pe la ora 14,, dupa aproape 3 ore si jumatate in care am facut 145 km. Frumos, nu?
Ei, de la Sibiu, am ales sa vin spre Bucuresti spre Brasov, apoi scurtatura prin Rasnov, Paraul Rece, Predeal, DN1, fapt care insa s-a intamplat altfel decat mi-am propus eu.
Dupa ce am intrat de la Sibiu pe DN1, la iesirea din localitatea Voila (60 km de Sibiu si 80 km de Brasov), sau pentru cunoscatori, in dreptul drumului care duce la manastirea Sambata de sus, a aparut si ghinionul meu, care se pare ca era pe urmele mele si eu nu il vedeam, sub forma unui microbuz cu moldoveni care veneau din Italia, care m-a izbit violent din spate, soferul acestuia nefiind atent ca toata coloana in care ne aflam a incetinit apoi a oprit.
Din lovitura, am fost proiectat in fata intr-un Saab tot cu numar de Italia, aflat in drum spre Chisinau, pe care am reusit sa il evit in ultimul moment tragand de volan stanga si pe care doar l-am sters cu parte mea dreapta fata in partea stanga lui spate.
Prieteni, dupa lovitura primita (si data), va marturisesc ca ma asteptam sa vad masina facuta zdrente. Va inchipuiti un microbuz ( de tip Sprinter) plin cu persoane (14) cu bagaje corespunzatoare, sa te loveasca fara sa franeze, cam la 40 km/ora, tu fiind oprit pe loc? Eu cand am oprit, neavand unde sa ma duc mai in fata, m-am uitat instinctiv in oglinda si l-am vazut venind spre mine la vreo cativa metri, fara sa franeze, apoi am luat izbitura impins in scaun si tinandu-ma tare de volan. Am mai avut inspiratia sa trag de volan sa nu ma duc frontal in cel din fata mea, ca Bullbar-ul ar fi fost devastator.
In sfarsit, dupa ce m-am dat jos, am constatat cu mare surprindere ca daunele nu erau groaznice, aveam haionul botit, geamul acestuia intact, bara spate julita dar intreaga si la locul ei, iar in fata, bara era intreaga, usor julita ca si aripa fata dreata, aproape ca nu iti dadeai seama ca trecuse printr-un asemenea traumatism. Va spun prieteni, masina asta e FOARTE REZISTENTA!
Ca sa fiu cinstit, trebuie sa va spun ca carligul de remorcare a facut toti banii. E drept ca s-a indoit putin, dar a prelut foarte bine socul si mai ales i-a zdrobit complet bara si motorul microbuzului, care a ramas in mijlocul drumului cu toata fata varza si o balta imensa de ulei si lichid de racire.
Seria necazurilor a continuat, in sensul ca dupa lovitura primita, mototul nu a mai pornit. De fapt a actionat sistemul de siguranta care taie alimentarea in aceasta situatii, iar eu necitind cu atentie manualul de utilizare nu am stiut sa reactivez alimentarea de la butonul special, aflat sub bord (asta am aflat la Bucuresti, la service)!
Asa ca am urcat masina pe o platforma, si am ajuns ( pe la 1 noaptea) in parcarea de la Asko, unde mai apoi am intrat la reparatii (constat asigurator, comanda, demontat, etc).
Aventura continua!
rabdare si tutun !
Imi pare rau sa aud asa ceva 
!! ...Dumnezeu ti-a dat un semn, mai treci si tu pe la biserica, o rugaciune, o spovedanie, vezi sa nu sochezi preotul 
!!....CR-V-ul ramane o masina incredibila, s-auzim numai de bine 
Comment