Bine v-am găsit!
Vreau să vă mulțumesc tuturor celor care ați publicat experiența și precizez că informațiile din postările voastre au fost extrem de utile.
Nu vă plictisesc cu o descriere clasică a intrării în posesie, ci mai degrabă cu evenimentele premergătoare ce au culminat cu achiziția:
2016
Am pus ochii pe una din generația IX, când fratele și-a cumpărat un Volkswagen Jetta cu o reducere semnificativa, fiind sfârșitul sfârșitului de generație (face lift).
Inițial a vrut Golf pe benzina, dar am fost nevoiți să vizitam Tess Brașov de câteva ori pentru a prinde la test drive un model care să se apropie cât de cât de cel dorit și/sau accesibil. La un moment dat am mers cu Jetta (benzină), pentru că era disponibilă și – după spusele agentului de vânzări – se simte, se conduce și este APROAPE identică. Avea acel feeling de mașină nouă și aere de premium.
Eu știam că nu e, dar mi-a plăcut!
După o tură pe centură cu Jetta, ne-am dus la masă în Brașov pentru a discuta, ocazie cu care am văzut un Civic Sedan, generație anterioară, expus în Coresi. Intr-un final am căzut de acord că situația e penibilă: nu poți să cumperi Golf după ce ai testat Jetta. Nu poți să povestești cuiva așa ceva. Râd și curcile.
Am decis ca e musai să testăm un Golf, fie el și diesel, dar să facem un test-drive, să nu dea banii orbește. Așa că am făcut altă programare. Am revenit la Tess, cu aproape tot neamul (eu, fra, gagică-sa și mama), ca să avem în vedere toate posibilitățile (inclusiv cele de finanțare) și – surpriză (din nou) – nici un Golf disponibil pentru test-drive. Tipul de la reprezentață nu mai știa cum sa ne aburească: nu mai e Golf pe benzină disponibil pentru probă, Golf-ul de test-drive e la șefu', șefu’ e dus pe coclauri. Oricum, era atât de amabil și de binevoitor cu mama (care era atât de impresionată) încât era ferm convins (cred) că va scăpa de una din mașinile din showroom.
Mai târziu, după o altă escapadă prin Brașov și o inspecție mai atentă a Civic-ului din Coresi, am reușit să testam un Golf Diesel. Era echipare de top (sau aproape) și motorizare mult superioară benzinarului ochit – centimetri, cuplu, cai, etc. Ne așteptam la o experiență senzațională, sau cel puțin apropiate celei oferite de Jetta, care – pe românește – era cheală.
Șoc și groaza. Semnele de rău augur au apărut încă din momentul în care m-am așezat în scaunul șoferului (da, eu am testat-o primul, fratele doar pentru că s-a ambiționat). Cabina era la fel ca cea de pe Jetta, și totuși diferită. Nu-mi găseam poziția în scaun, genunchiul lovea cheia din contact și întregul ansamblu se simțea cumva aproape claustrofobic – păstrând în același timp impresiile de premium. Parcă eram sub presiune, cu simțurile in alerta, ca și când urma să fiu trădat.
Am încercat să facem traseul prestabilit, parcurs cu sedanul. După ce i-am explicat politicos individului de la Tess că n-am venit sa ascultăm muzică și vrem să auzim mașina în timpul mersului, am constatat că zgomotul ambiental era deranjant fata de cel din Jetta – cu geamurile închise – iar accelerația nu stârnea nicio emoție. Uimitor era însă era faptul că părea o provocare să atingem limita legala până la primul sens giratoriu, înspre Brașov. Colac peste pupăză, până să ajungem acolo, nevoită să stea pe bancheta din spate, prietena fratelui a simțit nevoia să deschidă geamul ca să ia puțin aer. Practic, atunci când l-a deschis a dezlănțuit iadul cu un vâjâit puternic și bubuituri asurzitoare. Nimeni nu înțelegea ce se întâmplă și am redus viteza mult sub 60km/h ca să ne putem înțelege. Reprezentantul era mut și roșu ca o ridiche. La al doilea sens, unde am fi putut ieși pe centură, eu eram lămurit. Am dus-o înapoi și s-a lămurit și fratele.
Chiar daca el era setat deja pe Jetta (pentru care a primit o ofertă de nerefuzat, pe culoarea dorită, în producție în Mexic, dotări acceptabile), am zis să ne orientam și în alte părți, așa că am mai văzut Skoda Rapid și Fiat Tipo. Ambele variante erau sensibil mai scumpe scumpe dar și mai dotate. La Rădăcini era închis iar Honda era cu vreo 2000 de euro mai costisitoare, în condițiile în care bugetul era deja depășit cu încă atât.
Eu am insistat până în ultima clipă să meargă pe Civic Sedan expus la Coresi în Brașov. N-am avut sorți de izbândă.
In cele din urmă, ca fapt divers, cu Jetta rezervată, actele semnate, fără ca noi să insistăm asupra evidențelor, în ciuda faptului că el conducea Passat, tipul de la Tess ne-a spus că Golf-ul va rămâne mașină lui de suflet.
La livrarea mașinii am văzut pentru prima dată un Arteon, pe viu. M-am urcat la volan, am asimilat tot ce era de asimilat și am oftat resemnat. Am purtat o discuție interioară, eu cu mine, și mi-am spus că nu voi cumpăra niciodată așa ceva, cel puțin din considerente financiare, limita de sus fiind (la momentul respectiv) spre 20.000 euro.
2018
Am observat prin vecini o Honda alba, cu aspect ieșit din comun. M-am documentat și am aflat că era noua Honda Civic Sport Plus, MT.
M-am resemnat cu gândul că am ratat generația anterioară, după ce m-am convins ca nu îmi plăcea noul model. Apoi m-am bucurat că nu-mi voi permite nici generația asta, după ce am trecut în revistă toate neajunsurile primei ediții – inclusiv EuroNCAP 4 stele, problemele cu diluția uleiului la americani și nu în ultimul rând, lipsa butoanelor de pe infotainment.
Spre sfârșitul anului am schimbat locul de munca și treceam în fiecare dimineață, în drum spre autobuz, pe lângă mașina albă descrisă mai sus.
2019
După câteva luni bune, observând-o îndeaproape din mers, dar și de la distantă așteptând autobuzul în stație – am ajuns la o concluzie: motivul pentru care nu-mi plăcea nu era aspectul abstract, neobișnuit, iar neajunsurile nu erau insurmontabile (la EuroNCAP au reevaluat și au acordat 5 stele iar problema cu infiltrarea de carburant în ulei n-a făcut vâlvă în Europa, la Civic).
Nu-mi plăcea pentru că nu era a mea!
După o analiză amănunțita a nivelelor de echipare și a extra-opțiunilor non-invazive disponibile la Honda, am tras concluzia (logică, după mine) că dacă ar fi să plătesc atât de mult pe o mașină, mai bine aș strânge din dinți, aș face un efort și aș lua-o cu tot ce are de oferit.
M-am apucat să fac investigații suplimentare și am luat la bani mărunți concurența, pe care o aveam deja clasificată, organizată sub forma unui clasament mult prea detaliat pentru a-l expune aici.
Precizez că, nefiind fan hatchback, n-aș fi crezut că voi cumpăra așa ceva. In ciuda acestui fapt, pe scurt, în ordinea preferințelor, enumăr top 3 care mi-au plăcut:
Kia ProCeed GT 1.6 7DCT 201CP > Mazda 3 Mild Hybrid AT AWD 180CP > Hyundai i30 Fastback 7DCT 140CP
De menționat este și Subaru Levorg GT-S (știu, e un mid-size între compacte), o mașină excepțională pe care n-am luat-o serios in calcul, datorita scorului.
Si Impreza e o mașină bună, dar nu mă pot regăsi în ea.
Printre cele care nu vibrau cu mine se numărau:
Focus ST Line 1.5 EcoBoost 182CP 8A > Corolla Hatchback CVT 122CP > Astra 5D GS Line CVT 145CP
Nu vreau sa înșir toate compactele pe care le-am comparat, pe care oricum nu mi le-aș fi permis (...cu dotări echivalente) și nici aspectele plăcute/neplăcute (pentru a nu stârni discuții aprinse) dar unul dintre factori decisivi a fost transmisia: țineam morțiș să fie automată și am încercat să evit dublu ambreiaj.
In toamnă eram hotărât și am demarat negocierile ...cu soția. Trebuia să o ”cumpărăm”!
După nenumărate discuții despre fiabilitatea și siguranța mașinii pe care încă o mai avem (Astra H Hatchback 1.9 TDCI 120CP din 2006) și multa muncă de convingere despre avantajele achiziționării unei mașini noi, care face un pic mai mult decât să te ducă din punctul A in punctul B ...soția a acceptat.
Imediat, am cerut oferte ...de la toate reprezentanțele.
Am fost puțin dezamăgit de faptul că mi-au răspuns doar Autoklass Sibiu și Rădăcini Brașov. In noiembrie, le-am luat în ordinea numerelor de pe tricou.
Cu prima ocazie, în ciuda reputației, am fost la Autoklass unde n-am fost întâmpinați de tipa drăguță cu care am vorbit la telefon, ci de un reprezentant Mercedes care era cel puțin deranjat de prezența noastră și vădit iritat de puținele întrebări pe care le-am pus. Atunci am văzut pentru prima dată face-lift-ul și am putut compara diferențele pe viu, fără a-l implica pe individul oropsit sa păzească niște mașini de buget, forțat de absența responsabilei de serviciu. Oricum, eram deja setați pe Rădăcini, dar ne-am bucurat de întărirea suspiciunilor vis-a-vis de Autoklass. Prezența domnișoarei amabile ar fi cântărit prea puțin, iar confirmarea alegerii făcute în avans a fost binevenită.
La Rădăcini ne-am bucurat de o primire mult mai călduroasă. Un tip foarte săritor ne-a bombardat cu o sumedenie de informații (majoritatea corecte) despre întreaga ofertă Honda, detalii menite să ne ajute in alegerea – deja consolidată – a celei mai bune variante.
In preajma sărbătorilor am stabilit o programare pentru test-drive, apoi ne-am orientat după modelul, nivelul de echipare, culoarea, data la care am putea să achităm rezervarea și data livrării (estimată în Februarie).
2020
Ianuarie
Chiar după sărbători, ne-am dus la test-drive dar ne-am trezit ca n-avem cu cine, după ce am bătut 60 de km special pentru mult-așteptatul eveniment. In cele din urma ne-a luat în primire un băiat timid de la logistică pe care n-am ezitat sa-l întreb despre statusul mașinii.
Nu știa!
Am trecut peste asta, nerăbdători (cu soția și fetița) să vedem cum se simte pe șosea. Singura mașină disponibilă, comparabilă, era Civic Sedan, Elegance 1.5 MT. M-a încercat un deja vu (Tess)!
Am ieșit ușor din parcarea reprezentantei și am ajuns la primul sens giratoriu unde am așteptat o fereastră. Când să ies, nimic – aproape ca și când n-as fi apăsat pedala. Am călcat puțin mai tare, temător, și a ieșit, încet, cu o întârziere pe care nu mi-o puteam explica. Băiatul m-a văzut nedumerit, mi-a explicat frumos că trebuie sa aștept să se încălzească motorul înainte de a o călca și mi-a atras atenția asupra temperaturii apei, care trebuia sa treacă de primul colt.
Eu: - Ok, și? A trecut.
El a apăsat pe buton, dezactivând modul ECO, iar eu m-am resemnat ca nu-i tocmai ce speram.
Pe întreg traseul, fetița și-a manifestat entuziasmul iar in drum spre casă, spre surprinderea mea, soția mi-a descris din propria inițiativă (ceva extrem de rar) cât de bine s-a simțit pe bancheta din spate, datorită senzației de siguranță și stabilitate, in ciuda vitezei și a unor momente in care am schimbat treptele cu stângăcie.
După sărbători, când ne-am ales culoarea și am hotărât să plătim rezervarea pentru Februarie – catastrofă! Tipul nu mai răspundea la nicio formă de comunicare.
Februarie
Ne-am dus la Brașov și am aflat că a dispărut complet din peisaj. Noua agentă de vânzări, Mădălina, împreună cu doamna reprezentantă de la Mazda au fost deosebit de amabile și ne-au păstrat condițiile stabilite anterior ...cu excepția datei de livrare, care a devenit Aprilie.
Martie
Așteptarea a fost un chin. Culmea, am fost anunțat că mașina va sosi mai devreme decât au preconizat – fix la sfârșitul lui Martie, chiar după instaurarea stării de urgenta.
Aprilie
Ca niște buni cetățeni ce respectă legea, am onorat regulile de distanțare sociala și n-am inventat scuze să ne ducem să o luăm, pană in momentul in care toate posturile de știri au precizat că ne putem deplasa in scopul achiziționării unui autoturism.
Chiar și așa, au mai fost necesare câteva runde de negociere cu soția, legate de mijloacele de deplasare intre Făgăraș și Brașov, care au amânat intrarea in posesie cu încă o săptămână.
In cele din urmă am reușit sa ne organizam, ne-am înarmat cu declarații, acte, contracte, adeverințe de la servici, și am convins-o pe cumnată (care abia aștepta un motiv sa evadeze) să ne ducă să o luam. Când am ajuns (cu Mazda 3) la Rădăcini, mașina ne aștepta parcată lângă intrare iar aspectul era mult peste așteptări.
Cei care aveți orice model din generația X știți că pozele nu-i fac dreptate.
După îndeplinirea formalităților n-a fost nevoie să insist să conduc eu. Soția nu îndrăznea sa se urce la volan, fiind prima mașină cu transmisie automată și temându-se exact de ceea ce urma sa fac eu.
Deși nu ne grăbeam, am comis-o chiar înainte de a ieși din parcarea de la reprezentantă. Căutând ambreiajul, am călcat cu ambele picioare (nu știu cum) pe frână și – cu toate ca mașina abia se mișca – n-a fost deloc plăcut. In timp ce soția îmi ținea o prelegere cum că ar trebui să-mi pun piciorul stâng pe scaun, sub fund sau sub dreptul (nu știți cat de ridicol ar fi încerc, decât dacă m-ați cunoaște) ne-am trezit cu Mădălina bătând in geam. Ne-a adus actele uitate pe biroul ei și ne-a reamintit sa alimentam cu prima ocazie, ca era doar un strop de benzină in rezervor.
Am repetat figura in parcare la primul MOL, dar n-am mai călcat-o cu ambele picioare. As fi făcut plinul dar eram oripilat de starea in care se prezentau pompele. Mânuși lipsa, hârtie pauza iar butonul de la baza pistolului care ar fi ținut trăgaciul apăsat era înțepenit, așa că am pus doar de 50 de lei, să scap. In grabă, am uitat să țin pistolul in rezervor încă cinci secunde, așa că am botezat-o din prima.
Noroc cu șervețelele pe care le aveam in dotare.
In cei 8 km către OMV-ul de la ieșirea spre Codlea am întors o grămadă de capete și am avut senzația ca ni se acorda prioritate in aproape fiecare sens giratoriu. La pompă am dat peste un nene zâmbăreț, foarte dornic să ne ajute sa alimentăm. In timp ce eu plăteam, a întrebat-o pe soție dacă-i hibrid. După o scurta ezitare i-a dat informația corectă și de-atunci, a răspuns la întrebarea cu pricina pe nerăsuflate.
Pe la jumătatea drumului și-a făcut curaj și am lăsat-o pe ea să ne ducă pană la Făgăraș.
Vreau să vă mulțumesc tuturor celor care ați publicat experiența și precizez că informațiile din postările voastre au fost extrem de utile.
Nu vă plictisesc cu o descriere clasică a intrării în posesie, ci mai degrabă cu evenimentele premergătoare ce au culminat cu achiziția:
2016
Am pus ochii pe una din generația IX, când fratele și-a cumpărat un Volkswagen Jetta cu o reducere semnificativa, fiind sfârșitul sfârșitului de generație (face lift).
Inițial a vrut Golf pe benzina, dar am fost nevoiți să vizitam Tess Brașov de câteva ori pentru a prinde la test drive un model care să se apropie cât de cât de cel dorit și/sau accesibil. La un moment dat am mers cu Jetta (benzină), pentru că era disponibilă și – după spusele agentului de vânzări – se simte, se conduce și este APROAPE identică. Avea acel feeling de mașină nouă și aere de premium.
Eu știam că nu e, dar mi-a plăcut!
După o tură pe centură cu Jetta, ne-am dus la masă în Brașov pentru a discuta, ocazie cu care am văzut un Civic Sedan, generație anterioară, expus în Coresi. Intr-un final am căzut de acord că situația e penibilă: nu poți să cumperi Golf după ce ai testat Jetta. Nu poți să povestești cuiva așa ceva. Râd și curcile.
Am decis ca e musai să testăm un Golf, fie el și diesel, dar să facem un test-drive, să nu dea banii orbește. Așa că am făcut altă programare. Am revenit la Tess, cu aproape tot neamul (eu, fra, gagică-sa și mama), ca să avem în vedere toate posibilitățile (inclusiv cele de finanțare) și – surpriză (din nou) – nici un Golf disponibil pentru test-drive. Tipul de la reprezentață nu mai știa cum sa ne aburească: nu mai e Golf pe benzină disponibil pentru probă, Golf-ul de test-drive e la șefu', șefu’ e dus pe coclauri. Oricum, era atât de amabil și de binevoitor cu mama (care era atât de impresionată) încât era ferm convins (cred) că va scăpa de una din mașinile din showroom.
Mai târziu, după o altă escapadă prin Brașov și o inspecție mai atentă a Civic-ului din Coresi, am reușit să testam un Golf Diesel. Era echipare de top (sau aproape) și motorizare mult superioară benzinarului ochit – centimetri, cuplu, cai, etc. Ne așteptam la o experiență senzațională, sau cel puțin apropiate celei oferite de Jetta, care – pe românește – era cheală.
Șoc și groaza. Semnele de rău augur au apărut încă din momentul în care m-am așezat în scaunul șoferului (da, eu am testat-o primul, fratele doar pentru că s-a ambiționat). Cabina era la fel ca cea de pe Jetta, și totuși diferită. Nu-mi găseam poziția în scaun, genunchiul lovea cheia din contact și întregul ansamblu se simțea cumva aproape claustrofobic – păstrând în același timp impresiile de premium. Parcă eram sub presiune, cu simțurile in alerta, ca și când urma să fiu trădat.
Am încercat să facem traseul prestabilit, parcurs cu sedanul. După ce i-am explicat politicos individului de la Tess că n-am venit sa ascultăm muzică și vrem să auzim mașina în timpul mersului, am constatat că zgomotul ambiental era deranjant fata de cel din Jetta – cu geamurile închise – iar accelerația nu stârnea nicio emoție. Uimitor era însă era faptul că părea o provocare să atingem limita legala până la primul sens giratoriu, înspre Brașov. Colac peste pupăză, până să ajungem acolo, nevoită să stea pe bancheta din spate, prietena fratelui a simțit nevoia să deschidă geamul ca să ia puțin aer. Practic, atunci când l-a deschis a dezlănțuit iadul cu un vâjâit puternic și bubuituri asurzitoare. Nimeni nu înțelegea ce se întâmplă și am redus viteza mult sub 60km/h ca să ne putem înțelege. Reprezentantul era mut și roșu ca o ridiche. La al doilea sens, unde am fi putut ieși pe centură, eu eram lămurit. Am dus-o înapoi și s-a lămurit și fratele.
Chiar daca el era setat deja pe Jetta (pentru care a primit o ofertă de nerefuzat, pe culoarea dorită, în producție în Mexic, dotări acceptabile), am zis să ne orientam și în alte părți, așa că am mai văzut Skoda Rapid și Fiat Tipo. Ambele variante erau sensibil mai scumpe scumpe dar și mai dotate. La Rădăcini era închis iar Honda era cu vreo 2000 de euro mai costisitoare, în condițiile în care bugetul era deja depășit cu încă atât.
Eu am insistat până în ultima clipă să meargă pe Civic Sedan expus la Coresi în Brașov. N-am avut sorți de izbândă.
In cele din urmă, ca fapt divers, cu Jetta rezervată, actele semnate, fără ca noi să insistăm asupra evidențelor, în ciuda faptului că el conducea Passat, tipul de la Tess ne-a spus că Golf-ul va rămâne mașină lui de suflet.
La livrarea mașinii am văzut pentru prima dată un Arteon, pe viu. M-am urcat la volan, am asimilat tot ce era de asimilat și am oftat resemnat. Am purtat o discuție interioară, eu cu mine, și mi-am spus că nu voi cumpăra niciodată așa ceva, cel puțin din considerente financiare, limita de sus fiind (la momentul respectiv) spre 20.000 euro.
2018
Am observat prin vecini o Honda alba, cu aspect ieșit din comun. M-am documentat și am aflat că era noua Honda Civic Sport Plus, MT.
M-am resemnat cu gândul că am ratat generația anterioară, după ce m-am convins ca nu îmi plăcea noul model. Apoi m-am bucurat că nu-mi voi permite nici generația asta, după ce am trecut în revistă toate neajunsurile primei ediții – inclusiv EuroNCAP 4 stele, problemele cu diluția uleiului la americani și nu în ultimul rând, lipsa butoanelor de pe infotainment.
Spre sfârșitul anului am schimbat locul de munca și treceam în fiecare dimineață, în drum spre autobuz, pe lângă mașina albă descrisă mai sus.
2019
După câteva luni bune, observând-o îndeaproape din mers, dar și de la distantă așteptând autobuzul în stație – am ajuns la o concluzie: motivul pentru care nu-mi plăcea nu era aspectul abstract, neobișnuit, iar neajunsurile nu erau insurmontabile (la EuroNCAP au reevaluat și au acordat 5 stele iar problema cu infiltrarea de carburant în ulei n-a făcut vâlvă în Europa, la Civic).
Nu-mi plăcea pentru că nu era a mea!
După o analiză amănunțita a nivelelor de echipare și a extra-opțiunilor non-invazive disponibile la Honda, am tras concluzia (logică, după mine) că dacă ar fi să plătesc atât de mult pe o mașină, mai bine aș strânge din dinți, aș face un efort și aș lua-o cu tot ce are de oferit.
M-am apucat să fac investigații suplimentare și am luat la bani mărunți concurența, pe care o aveam deja clasificată, organizată sub forma unui clasament mult prea detaliat pentru a-l expune aici.
Precizez că, nefiind fan hatchback, n-aș fi crezut că voi cumpăra așa ceva. In ciuda acestui fapt, pe scurt, în ordinea preferințelor, enumăr top 3 care mi-au plăcut:
Kia ProCeed GT 1.6 7DCT 201CP > Mazda 3 Mild Hybrid AT AWD 180CP > Hyundai i30 Fastback 7DCT 140CP
De menționat este și Subaru Levorg GT-S (știu, e un mid-size între compacte), o mașină excepțională pe care n-am luat-o serios in calcul, datorita scorului.
Si Impreza e o mașină bună, dar nu mă pot regăsi în ea.
Printre cele care nu vibrau cu mine se numărau:
Focus ST Line 1.5 EcoBoost 182CP 8A > Corolla Hatchback CVT 122CP > Astra 5D GS Line CVT 145CP
Nu vreau sa înșir toate compactele pe care le-am comparat, pe care oricum nu mi le-aș fi permis (...cu dotări echivalente) și nici aspectele plăcute/neplăcute (pentru a nu stârni discuții aprinse) dar unul dintre factori decisivi a fost transmisia: țineam morțiș să fie automată și am încercat să evit dublu ambreiaj.
In toamnă eram hotărât și am demarat negocierile ...cu soția. Trebuia să o ”cumpărăm”!
După nenumărate discuții despre fiabilitatea și siguranța mașinii pe care încă o mai avem (Astra H Hatchback 1.9 TDCI 120CP din 2006) și multa muncă de convingere despre avantajele achiziționării unei mașini noi, care face un pic mai mult decât să te ducă din punctul A in punctul B ...soția a acceptat.
Imediat, am cerut oferte ...de la toate reprezentanțele.
Am fost puțin dezamăgit de faptul că mi-au răspuns doar Autoklass Sibiu și Rădăcini Brașov. In noiembrie, le-am luat în ordinea numerelor de pe tricou.
Cu prima ocazie, în ciuda reputației, am fost la Autoklass unde n-am fost întâmpinați de tipa drăguță cu care am vorbit la telefon, ci de un reprezentant Mercedes care era cel puțin deranjat de prezența noastră și vădit iritat de puținele întrebări pe care le-am pus. Atunci am văzut pentru prima dată face-lift-ul și am putut compara diferențele pe viu, fără a-l implica pe individul oropsit sa păzească niște mașini de buget, forțat de absența responsabilei de serviciu. Oricum, eram deja setați pe Rădăcini, dar ne-am bucurat de întărirea suspiciunilor vis-a-vis de Autoklass. Prezența domnișoarei amabile ar fi cântărit prea puțin, iar confirmarea alegerii făcute în avans a fost binevenită.
La Rădăcini ne-am bucurat de o primire mult mai călduroasă. Un tip foarte săritor ne-a bombardat cu o sumedenie de informații (majoritatea corecte) despre întreaga ofertă Honda, detalii menite să ne ajute in alegerea – deja consolidată – a celei mai bune variante.
In preajma sărbătorilor am stabilit o programare pentru test-drive, apoi ne-am orientat după modelul, nivelul de echipare, culoarea, data la care am putea să achităm rezervarea și data livrării (estimată în Februarie).
2020
Ianuarie
Chiar după sărbători, ne-am dus la test-drive dar ne-am trezit ca n-avem cu cine, după ce am bătut 60 de km special pentru mult-așteptatul eveniment. In cele din urma ne-a luat în primire un băiat timid de la logistică pe care n-am ezitat sa-l întreb despre statusul mașinii.
Nu știa!
Am trecut peste asta, nerăbdători (cu soția și fetița) să vedem cum se simte pe șosea. Singura mașină disponibilă, comparabilă, era Civic Sedan, Elegance 1.5 MT. M-a încercat un deja vu (Tess)!
Am ieșit ușor din parcarea reprezentantei și am ajuns la primul sens giratoriu unde am așteptat o fereastră. Când să ies, nimic – aproape ca și când n-as fi apăsat pedala. Am călcat puțin mai tare, temător, și a ieșit, încet, cu o întârziere pe care nu mi-o puteam explica. Băiatul m-a văzut nedumerit, mi-a explicat frumos că trebuie sa aștept să se încălzească motorul înainte de a o călca și mi-a atras atenția asupra temperaturii apei, care trebuia sa treacă de primul colt.
Eu: - Ok, și? A trecut.
El a apăsat pe buton, dezactivând modul ECO, iar eu m-am resemnat ca nu-i tocmai ce speram.
Pe întreg traseul, fetița și-a manifestat entuziasmul iar in drum spre casă, spre surprinderea mea, soția mi-a descris din propria inițiativă (ceva extrem de rar) cât de bine s-a simțit pe bancheta din spate, datorită senzației de siguranță și stabilitate, in ciuda vitezei și a unor momente in care am schimbat treptele cu stângăcie.
După sărbători, când ne-am ales culoarea și am hotărât să plătim rezervarea pentru Februarie – catastrofă! Tipul nu mai răspundea la nicio formă de comunicare.
Februarie
Ne-am dus la Brașov și am aflat că a dispărut complet din peisaj. Noua agentă de vânzări, Mădălina, împreună cu doamna reprezentantă de la Mazda au fost deosebit de amabile și ne-au păstrat condițiile stabilite anterior ...cu excepția datei de livrare, care a devenit Aprilie.
Martie
Așteptarea a fost un chin. Culmea, am fost anunțat că mașina va sosi mai devreme decât au preconizat – fix la sfârșitul lui Martie, chiar după instaurarea stării de urgenta.
Aprilie
Ca niște buni cetățeni ce respectă legea, am onorat regulile de distanțare sociala și n-am inventat scuze să ne ducem să o luăm, pană in momentul in care toate posturile de știri au precizat că ne putem deplasa in scopul achiziționării unui autoturism.
Chiar și așa, au mai fost necesare câteva runde de negociere cu soția, legate de mijloacele de deplasare intre Făgăraș și Brașov, care au amânat intrarea in posesie cu încă o săptămână.
In cele din urmă am reușit sa ne organizam, ne-am înarmat cu declarații, acte, contracte, adeverințe de la servici, și am convins-o pe cumnată (care abia aștepta un motiv sa evadeze) să ne ducă să o luam. Când am ajuns (cu Mazda 3) la Rădăcini, mașina ne aștepta parcată lângă intrare iar aspectul era mult peste așteptări.
Cei care aveți orice model din generația X știți că pozele nu-i fac dreptate.
După îndeplinirea formalităților n-a fost nevoie să insist să conduc eu. Soția nu îndrăznea sa se urce la volan, fiind prima mașină cu transmisie automată și temându-se exact de ceea ce urma sa fac eu.
Deși nu ne grăbeam, am comis-o chiar înainte de a ieși din parcarea de la reprezentantă. Căutând ambreiajul, am călcat cu ambele picioare (nu știu cum) pe frână și – cu toate ca mașina abia se mișca – n-a fost deloc plăcut. In timp ce soția îmi ținea o prelegere cum că ar trebui să-mi pun piciorul stâng pe scaun, sub fund sau sub dreptul (nu știți cat de ridicol ar fi încerc, decât dacă m-ați cunoaște) ne-am trezit cu Mădălina bătând in geam. Ne-a adus actele uitate pe biroul ei și ne-a reamintit sa alimentam cu prima ocazie, ca era doar un strop de benzină in rezervor.
Am repetat figura in parcare la primul MOL, dar n-am mai călcat-o cu ambele picioare. As fi făcut plinul dar eram oripilat de starea in care se prezentau pompele. Mânuși lipsa, hârtie pauza iar butonul de la baza pistolului care ar fi ținut trăgaciul apăsat era înțepenit, așa că am pus doar de 50 de lei, să scap. In grabă, am uitat să țin pistolul in rezervor încă cinci secunde, așa că am botezat-o din prima.
Noroc cu șervețelele pe care le aveam in dotare.
In cei 8 km către OMV-ul de la ieșirea spre Codlea am întors o grămadă de capete și am avut senzația ca ni se acorda prioritate in aproape fiecare sens giratoriu. La pompă am dat peste un nene zâmbăreț, foarte dornic să ne ajute sa alimentăm. In timp ce eu plăteam, a întrebat-o pe soție dacă-i hibrid. După o scurta ezitare i-a dat informația corectă și de-atunci, a răspuns la întrebarea cu pricina pe nerăsuflate.
Pe la jumătatea drumului și-a făcut curaj și am lăsat-o pe ea să ne ducă pană la Făgăraș.
Comment