Spre inceputul anului 2009, in plina perioada de criza pentru industria auto, este facut public planul schimbarii conducerii concernului ce ar urma sa aibe loc la mijlocul aceluiasi an.
Noul presedinte ce avea sa urce pe cea mai inalta pozitie a firmei este Takanobu Ito. Pentru cei mai avizati dintre cunoscatorii firmei si a conducerii sale, este cea mai logica mutare posibila, stiut fiind faptul ca primul dialog intre patru ochi dintre domnii Fukui si Ito avusese loc in vara anului 2007, la cateva luni dupa ce acesta din urma preluase toate responsabilitatile sectorului auto (dezvoltare, design, marketing, costuri si productie).

Takanobu Ito, nascut la 29 August 1953 in prefectura Shizuoka si devenit angajat al companiei Honda in Aprilie 1978, este cel de al saptelea presedinte al companiei Honda. Odata cu venirea sa pe cea mai inalta pozitie a firmei se poate vorbi de continuarea unei traditii tipice pentru aceasta pozitie in cadrul firmei Honda si anume aceea de a desemna un inginer si nu un specialist din domeniul economico-financiar, traditie nu des intalnita in lumea auto.
Talentul sau ingineresc avea sa se dovedeasca inca din anii copilariei, motocicleta de mica capacitate cu care isi petrecea o buna parte din timpul liber fiind una dintre primele sale motivatii tehnice, lumea aviatica insa ramanand cel mai mare vis al sau.
Indemnat de catre o cunostinta apropiata angajata a firmei Honda sa ramana realist si sa incerce automobilele in locul avioanelor, Ito chiar alege firma Honda pentru angajare dupa absolvirea universitatii din Kyoto.
Dar 30 de ani mai tarziu dupa angajarea sa la Honda, avioanele nu mai sunt asa irealiste cum erau candva, ci fac parte din portofoliul firmei, visul sau chiar daca la alt nivel, putand fi acum realizat si trait pe deplin.

Crezul sau principal "Honda trebuie sa fie o companie care ofera placere" ii are in vizor pe clientii ce poseda un produs Honda, multumirea si satisfactia acestora legata de produsul achizitionat stand pentru el pe primul loc.
Fata de ascetul Fukui, bine legatul Ito aduce impresia unui om cald si sociabil. Ochelarii cu rama groasa ne-ar putea duce cu gandul la un intelectual rece si distant daca nu ar repeta atat de des dragostea lui pentru automobil, plimbarile auto, alaturi de obligatoriul golf si plimbarile in natura care se numara printre principalele sale hobby-uri.
Dar la inceputul carierei sale, cuvintele de ordine se numesc pragmatismul si economisirea costurilor, atribute intalnite la toate multinationalele de pe mapamond in plina criza economica si financiara si in special pentru firmele nipone. Pentru un inginer inrait aceasta fiind ultima dorinta posibila.
Cariera sa isi are inceputul in centrul de Cercetare si Dezvoltare ca si inginer auto specializat in designul sasiurilor de automobile. Pana in anul 1997 cand avea sa preia cea mai inalta pozitie a acestei divizii din Japonia, acesta avea sa fie raspunzator de partea sasiuri pentru modele auto precum CR-X (1983), Accord (1985), Prelude (1988), NSX (1990) sau Ascot / Rafaga (1993). In special sasiul din aluminiu lansat in premiera mondiala la vremea lui pe modelul NSX avea sa-i aduca o reputatie deosebita intre designerii de sasiuri ai firmei.
In primavara anului 1998 Ito trece oceanul in SUA pentru mai bine de doi ani unde avea sa ocupe postul de vice presedinte executiv al retelei Cercetare si Dezvoltare nord-americane, timp in care supervizeaza dezvoltarea primului SUV al brandului Acura, modelul MDX, ce avea sa fie lansat pe piata locala in toamna anului 2000.
Incepand cu vara anului 2000 acesta ocupa functia dubla de director al companiei si director managerial al retelei Cercetare si Dezvoltare din Japonia. Pentru urmatorii doi ani avea sa fie de gasit in functia de director managerial senior al retelei Cercetare si Dezvoltare, devenind mai apoi presedinte si director al acestei retele. Concomitent ocupa si pozitia de director managerial al diviziei Honda Racing.
In primavara anului 2004 rolul sau in departamentul Honda Racing culmineaza cu numirea sa in postura de supervizor general. Un an mai tarziu este de gasit pe postul de manager general de productie al fabricii din Suzuka, totodata ocupand si functia de inalt oficial managerial.
In primavara anului 2007 acesta preia functia de Chief Operating Officer al diviziei de automobile, in vara aceluiasi an devenind totodata director managerial senior a firmei si membru al consiliului director. Din primavara anului 2009 acesta reocupa pozitia de presedinte si director al diviziei Cercetare si Dezvoltare, pozitie pe care si-o va mentine simultan cu cea de presedinte al firmei doar pe durata unei jumatati de an, dupa care ramanandu-i in sarcina doar postul de presedinte al firmei.

Sub conducerea lui Ito, firma japoneza continua devoltarea de noi facilitati in tarile deja prezente precum Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic si Thailanda.
Lansarea familiei de motoare Earth Dreams Technology dar si lansarea de noi modele auto (precum S660, Civic TYPE-R si NSX) ce promit sa ofere placerea de a conduce, au loc tot in era sa. Atunci mai fiind inclusa si reintoarcerea grupului Honda in cursele de Grand Prix, pentru a patra oara in istoria firmei.
Criza financiara globala urmata de dezastrele naturale din Japonia si Thailanda aveau sa afecteze masiv bunul mers al activitatilor automobilistice din aceste tari si multiplele rechemari auto legate de subiectul airbag-urilor au avut loc tot in timpul conducerii sale.
Ito avea sa se dedice foarte hotarat problemelor firmei fara nici un fel de retineri fata de eventualele schimbari drastice ce pot destrama legaturi sau relatii traditionale. De amintit aici doar problema eficientizarii costurilor in relatia cu furnizorii auto, problema ce a zguduit multe relatii traditionale.
Problema multiplelor rechemari auto pe subiectul airbag-urilor este una majora in lumea auto a aniilor 2012-2016, multi dintre constructorii auto fiind vizati de aceasta.
Dar in cazul firmei Honda, aceasta criza culmineaza cu decesul mai multor persoane la volanul unui automobil Honda, fapt ce duce la plata mai multor daune de ordinul a zeci de milioane de dolari si o imagine de brand foarte sifonata.
Dar nu numai gravitatea incidentelor ci si numarul lor foarte mare, fac din firma Honda cel mai mare perdant al acestei crize. Aceasta fiind cu atat mai tragic cu cat firma Honda este unul din actionarii firmei Takata.
Si totusi nu toate problemele firmei au de a face cu furnizorii externi. Problemele provocate in interiorul firmei precum multipla rechemare in service a foarte popularului model Fit / Jazz, ducand inclusiv la amanarea cu luni de zile a lansarii sale pe anumite piate continentale. Este posibil sa aiba de a face si cu targetul de vanzari foarte agresiv, impus de mai marii firmei. Si esecul emblematicului model Civic de pe piata nord-americana, ce nu-si gaseste nici un fel de rezolvare pe intreaga sa perioada de vanzari, nu fac decat sa mareasca presiunea pe Ito.
Consecintele acestor multiple probleme sunt rectificarea prognozei vanzarilor auto pentru urmatorii ani precum si a profitului pentru anul in curs (anul fiscal 2014-2015).
Gestul simbolic al consiliului director de a renunta la o parte din venituri pentru a-si spala reputatia, nu schimba cu nimic situatia efervescenta din interiorul companiei.
Astfel ca la inceputul anului 2015, intr-o perioada destul de tulbure pentru firma Honda, este dat publicitatii anuntul ce prevede inlocuirea directorului general al firmei incepand cu a doua jumatate a anului.
Este un anunt surpriza, firma aflandu-se in mijlocul a multiple probleme majore ce au nevoie de timp si liniste. Tot cu aceasta ocazie urmeaza sa fie inlocuiti si top managerul de productie (Takahashi Yamamoto), alaturi de top managerul de dezvoltare (Yoshihara Yamamoto).
Pe langa acestia mai sunt trimisi la pensie respectiv avansati pe posturi mai inalte o duzina de directori si manageri.
Dar exista si voci care sunt de parere ca Ito paraseste corabia in mijlocul celor mai grele furtuni, de bunavoie si nesilit de nimeni. Adica din propria initiativa si nu la decizia consiliului director si la presiunea actionarilor.
Dupa debarcarea sa de pe cea mai inalta pozitie a firmei, acesta ramane in conducerea firmei ca si director reprezentativ.