Takeo Fukui, nascut la 28 Noembrie 1944 in Hiroshima si crescut in Tokyo este angajat al companiei nipone Honda din Aprilie 1969. Acesta este cel de-al saselea presedinte al firmei Honda si, odata cu venirea sa la conducerea companiei se poate vorbi de revenirea unui inginer adevarat iubitor de curse in aceasta postura, un altul dupa predecesori precum Kawashima, Kume sau Kawamoto.
Fukui, ca si predecesorii lui, aduce cu el o vasta experienta in domeniul auto, moto si sporturile cu motor, ocupand de-a lungul timpului roluri cheie in domenii precum R&D, tehnologii inovatoare si activitati ale sportului cu motor.
Intrat pe portile firmei la finele deceniului al saselea dupa absolvirea studiilor la Universitatea Waseda din Tokyo unde isi ia diploma in chimie aplicata, acesta este unul dintre membrii ce fac parte din echipa de cercetare a motorului CVCC (motorul cu arderea controlata prin combinarea vartejului).
Dupa un deceniu petrecut in sanul centrului R&D specialitatea motoare, acesta este transferat la sectia motoare motociclete de cursa unde isi petrece ani buni, activitatea sa culminand cu castigarea titlului mondial la clasa 500cmc in anul 1983, eveniment ce are loc in premiera mondiala pentru compania sa.
Dupa aproape doua decenii de activitate in cadrul centrului R&D, incluzand aici si posturile de director managerial si presedinte al Honda Racing Corporation, este ales in Comitetul Director al companiei in anul 1988.
Urmatorii ani il gasesc ca si Senior Manager al centrului R&D dedicat motocicletelor, iar mai apoi in functia de General Manager al fabricii din Hamamatsu, pozitii ce ii dau ocazia de a-si imbogati cunostintele in domeniul conducerii, chiar daca nu este cea mai mare locatie Honda din lume, dar cu siguranta cea mai complexa dintre acestea, de aici provenind de fapt produse de serie din toate cele trei categorii de produse ale firmei (auto, moto si agregate).
Intre 1994 si 1998 avea sa treaca oceanul in SUA unde va activa pe rolurile de vice presidente executiv si mai apoi de presedinte al filialei americane a firmei. Este numit presedinte al intregii retele R&D a firmei, iar pana la inceperea activitatii in cea mai inalta functie din sanul companiei in iulie 2003 avea sa fie promovat ca si director managerial senior al companiei.
Incepand cu anul 1999 acesta este raspunzator si de intreaga activitate a sporturilor cu motor a companiei, aici fiind inclusa si revenirea companiei in cursele de Grand Prix, raspundere ce avea sa o pastreze pentru mai multi ani.
De-a lungul presedentiei sale, Fukui are meritul de a fi elaborat o noua structura globala de productie auto, printre cele mai notabile detalii ale acestei masuri fiind infiintarea unei noi fabrici in SUA (statul Indiana), alte doua in Japonia, la Yorii si Ogawa (ambele prefectura Saitama), o fabrica de motoare in Canada (alaturi de celelalte fabrici existente), precum si o fabrica de transmisii automate in statul Georgia (SUA). Infiintarea unui nou centru R&D la Sakura (prefectura Tochigi, Japonia) are loc tot sub presedentia lui.
Tot el este acela ce avea sa accelereze ritmul de dezvoltare si integrare al diviziilor aviatice, solare si de echipamente electrotehnice precum microcentralele de apartament, in perioada presedentiei sale dandu-se in folosinta propria fabrica de avioane din Greensboro (statul Carolina de Nord, SUA) precum si fabrica proprie de panouri solare din Ohzu (districtul Kikuchi, prefectura Kumamoto, Japonia).
Aspectul ecologic citat mereu de firma Honda este scos in evidenta si de catre Fukui in anii presedentiei sale prin respectarea celor mai stricte norme de poluare internationale, operatiile de concepere, dezvoltare si productie fiind aici incluse precum si suma medie de noxe eliminate a flotei de automobile (aspect foarte important pe continentul european), odata cu lansarea pe piata a modelului Insight.
O mare satisfactie, atat din punct de vedere profesional cat si personal (ca si un mare iubitor de curse auto) avea sa fie preluarea echipei B.A.R. din cursele de Grand-Prix si transformata in echipa de uzina de-a lungul a trei ani de zile, in ciuda faptului ca succesul nu avea sa fie de partea lor.
Insa printre dorintele sale neimplinite si implicit ale companiei aveau sa se numere renuntarea la motorizarea diesel pe piata nord-americana sau amanarea lansarii brandului ACURA pe piata nipona. Stoparea proiectului NSX (a doua generatie) si retragerea propriei echipe din cursele de Grand-Prix la sfarsitul anului 2008 pot fi privite ca si cele mai grele lovituri din cariera sa.
Se retrage din functia de presedinte al companiei la sfarsitul lunii iunie 2009, luand locul de Supreme Advisor pentru urmatorii cinci ani.
