hondafan
MODELE 1963 - 2016
HONDA 145
Japonia: 11.1972
 

In toamna anului 1972, la o luna de zile dupa prezentarea sa oficiala in cadrul celei de-a XIX-a editie a prestigiosului Tokyo Motor Show, isi face aparitia pe piata nipona urmasul modelului 1300, denumit acum 145.
Acest model avea sa fie cel de-al XXXII-lea model auto din istoria firmei Honda respectiv unul din cele sapte noutati automobilistice ale anului 1972 din Japonia (alaturi de modelele Life Touring, TN-V, Civic Coach, Civic Hatchback, Life Step Van si 145 Coupe).
Un nume nou ce are la baza aceasi explicatie logica intalnita adesea in lumea auto - cilindreea noului motor. Si intr-adevar, in cea mai mare parte acestea sunt si singurele noutati din cartea de vizita a noului venit, deoarece echipele de dezvoltare acordasera de multa vreme atentie sporita modelului Civic.
Caroseria sa aproape neschimbata (cu exceptia lungimii, garzii de sol si a ecartamentului) precum si intreaga tehnologie (cu exceptia sistemul de racire al motorului care acum este pe apa in loc de aer respectiv sistemul de ungere al acestuia care acum dispune de o baie de ulei cu filtru in circuitul principal in locul carterului sec), ii aduc acestuia denumirea de "1300 revigorat".
Prin urmare si imaginea sa nefasta avea sa fie mostenita de la predecesorul sau alaturi de interesul populatiei acordat noului model de succes, Civic.
Acestea fiind spuse, se pare ca soarta acestui model de clasa medie inferioara este pecetluita din start.
Dar conducerea firmei trage totusi sperante ca prin intermediul unei campanii publicitare agresive, poate schimba viitorul unui model reetichetat, ce a intampinat slabe vanzari in trecut, scotand in evidenta punctele cheie ale noului model: motor cu racire pe apa, confortul, manevrabilitatea si stabilitatea crescute, o caroserie cu mai multa personalitate si nu in ultimul rand aspectul sigurantei active si pasive ce statuse martor la proiectarea sa.

Caracteristice cheie:

Noul motor:
- tehnologie evoluata alaturi de cele mai noi masuri antipoluare incorporate;
- caracteristicile cuplului motor si a cutiei de viteze mult imbunatatite;
- avantajul eficientei in elasticitate si economicitate respectiv dezavantajul pierderii de randament la viteze ridicate.

Confortul, manevrabilitatea si stabilitatea crescute:
- avand in vedere ca un motor cu racire pe apa nu are aceleasi vibratii ca si unul cu racire pe aer, aspectul zgomotos si mult mai silentios, contribuie esential la confortul intregului automobil. Detalii cu privire la silentiozitatea anumitor componente mecanice (ca si ventilatorul electric, cureaua de distributie sau arborele cotit integrat), isi aduc si ele aportul la acest aspect;
- latura stabilitatii este data in primul rand de suspensia independenta si tractiunea pe puntea fata, de aici si noua setare a intregului tren de rulare;
- aspectul manevrabilitatii crescute rezultate din modul de repartitie al maselor pe cele doua punti al noului motor, usurand astfel substantial sarcina pe puntea fata.

Siguranta activa si pasiva:
- dotarea sa cu frane pe disc pe toate cele patru roti (la o jumatate de an de la lansarea sa pe piata) sau volanul cu coloana de directie prevazuta cu amortizor de vibratii fiind cele mai cunoscute exemple.

Din punct de vedere stilistic, avem de a face cu acelasi stil sobru si simplu, mostenita de la modelul predecesor fiind doar grila radiatorului cu cele doua faruri rotunde (versiunea 77), lampile spate dispun de un nou design.
In Europa acelor ani, cele mai asemanatoare modele atat din punct de vedere stilistic cat si tehnic, au fost Fiat 128 Sedan, Ford Escort Sedan, Lada 1300 sau Opel Kadett B.
Urmand traditia initiala, aceasta versiune este lansata si ea la randul ei in variantele principale numite Standard, Deluxe si Custom - variante ce se deosebesc intre ele doar prin dotarile de baza si alte mici diferente optice si tehnice.
Prima dintre ele poate fi recunoscuta dupa grila radiatorului pastrata intr-o nuanta mai deschisa alaturi de sigla firmei de mari dimensiuni. La interior, dupa volanul in doua spite si sigla firmei pe albastru.
Urmatoarea varianta poate fi recunoscuta dupa grila radiatorului pastrata pe negru alaturi de sigla firmei de dimenisuni mai mici si alungita ca forma. La interior, dupa volanul in doua spite unite in axa coloanei volanului de forma triunghiulara ce adaposteste sigla firmei de mici dimensiuni.
Ultima dintre acestea si totodata cea mai bogata dintre variante, poate fi recunoscuta dupa grila radiatorului pastrata pe negru alaturi de sigla firmei de dimensiuni mai mici si alungita ca forma ce ii sunt adaugate cate doua elemente cromate in partile laterale. La interior, dupa volanul in trei spite gaurite si axa coloanei volanului ce adaposteste sigla firmei pe fond rosu.

Tehnica

Din punct de vedere tehnic modelul prefigureaza urmatoarele particularitati:
motorul sau in patru cilindri cu arbore cu came in chiulasa (SOHC) si supape in cap (in forma de V) este amplasat transversal pe punta fata, acesta dispund de o chiulasa si bloc motor construite din aliaje usoare, camasile cilindrilor fiind uscate, vilbrochen cu cinci paliere, sistem de ungere cu baie de ulei cu filtru in circuitul principal, sistemul de alimentare dispunand de un un carburator dublu corp marca Keihin, pompa de benzina electrica, admisia aerului facandu-se printr-un filtru uscat, racirea sa fiind pe apa.
Transmisia sa cu tractiunea pe puntea fata, dispune de o cutie de viteze manuala in patru viteze cu ambreiaj cu diafragma respectiv de una automata in trei trepte cu convertor de cuplu, ambele avand schimbatorul de viteze amplasat central.
Acesta dispune de o caroserie autoportanta cu suspensia pe puntea fata de tip lonjeron McPherson cu brate inferioare transversale triunghiulare cu arcuri elicoidale.
Puntea spate de tip oscilant dispune de arcuri semieliptice si amortizoare telescopice.
Trenul de rulare dispune de un sistem de franare cu dublu circuit, optional automobilul putand fi dotat cu servofrana.
Puntea fata dispune de discuri de frana iar puntea spate tamburi, incepand din primavara anului 1973 si cea din urma avea sa dispuna de frane pe discuri.
Sistemul de directie este asistat hidraulic, caseta de directie fiind de tipul cu cremaliera.
Modelul a fost disponibil in noua culori la exterior (Matterhorn White, Madrid Red, Manchester Green, Midland Silver Metallic, Edinburgh Brown Metallic, Green Fighter, Canadian Blue, Gold Metallic si Highland Blue Metallic) si patru la interior (piele negra cu parte textila in carouri, piele in doua nuante de negru si piele pe maro, la care cea din urma doar optionala pentru ultima dintre culorile exteriorului sau).

Dimensiunile sale pentru varianta Custom sunt:
(L *l *h): 4.020mm * 1.465mm * 1.360mm la un ampatament de 2.250mm si o garda de sol de 160mm.
Dimensiunile sale pentru variantele Standard si Deluxe sunt:
(L *l *h): 3.995mm * 1.495mm * 1.320mm la un ampatament de 2.250mm si o garda de sol de 160mm.
Dimensiunile interiorului sau sunt:
(L *l *h): 1.680mm * 1.220mm * 1.130mm.
Greutatea sa se situeaza intre 845kg - 880kg.

De-a lungul timpului, modelul avea sa cunoasca foarte putine operatii de modificare, cea mai importanta dintre acestea avea sa fie disponibilitatea unei transmisii automate, modificare efectuata in primavara anului 1973, alaturi de dotarea cu frane pe disc pe toate cele patru roti.
Targetul lunar de vanzari al intregii familii 145 avea sa fie stabilit la 1.000 de unitati, unul realist daca tinem seama ca modelul se vrea doar o reinterpretare modesta a unui model auto calificat drept interesant din anumite puncte de vedere tehnice dar nepotrivit in oferta unui producator auto contemporan cu veleitati ecologice.
Concurenta sa de pe piata auto nipona este reprezentata de modele precum Mitsubishi Lancer 1400GL 4door, Datsun Sunny Excelent 1400 4door, Toyota Sprinter Sedan 1200DX, Daihatsu Charmant 1200 Hi-Custom si Mazda Grand Familia. Preturile modelului 145 aveau sa se situeze intre 511.000Yen - 658.000Yen.
Despartindu-se de pe piata auto in toamna anului 1974, aceasta limuzina va lasa in urma sa un oarecare spatiu gol in paleta modelelor Honda, o asemenea caroserie avand sa mai existe in portofoliul constructorului nipon abia trei ani mai tarziu prin modelul Accord, model care face parte insa dintr-o clasa superioara. Un model aproximativ identic din punct de vedere tehnic cu modelul 145 Sedan fiind doar modelul Ballade ce avea sa apara pe piata in vara anului 1980.
Modelul este conceput si dezvoltat in Japonia, tot acolo fiind si produs intre anii 1972-1974 la propriile uzine din Suzuka (prefectura Mie).

Motorizarea sa:
- 1.4L -SOHC - 80CP (SAE) la 5.500rpm.

Galerie foto:

Inapoi